Oameni simpli chemaţi să fie ucenici

 

Studiul VI – Trimestrul I

Sâmbătă , 1 februarie 2014

Soarele apune la ora 17:25

 

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Luca 2:21-28; Matei 15:32-39; Matei 16:13-17; Luca 12:6,7; 13:1-5; Iacov 2:1-9.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Pe când trecea Isus pe lângă Marea Galileei, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. Isus le-a zis: «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.» Îndată, ei şi-au lăsat mrejele şi au mers după El.” (Marcu 1:16-18)

Moartea Domnului Hristos a fost marele factor egalizator al condiţiei umane: ea a arătat că toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de harul lui Dumnezeu. În lumina crucii, barierele de ordin etnic, politic, economic şi social dispar. Uneori însă, în lucrarea noastră cu sufletele, uităm acest adevăr crucial şi căutăm mai întâi de toate să-i câştigăm pe cei „onorabili” sau „mari” în ochii lumii.

Nu aşa a procedat Isus, care a înţeles cât de deşarte sunt măreţia şi onoarea lumii. În multe situaţii, tocmai oamenii „de succes” – fariseii din poziţii înalte, saducheii înstăriţi şi aristocraţia romană – I-au făcut cele mai multe probleme. Spre deosebire de aceştia, oamenii „simpli” – tâmplarii, pescarii, agricultorii, femeile casnice, păstorii, soldaţii şi servitorii – s-au strâns în jurul Său şi L-au primit cu bucurie.

_________________________________________________________________________________________________

Un proiect pentru inima ta

De meditat: Cine vrea să aibă tărie de caracter va trebui să-şi întărească credinţa.

„Credinţa este aceea care ne uneşte cu Cerul şi ne aduce tărie pentru a face faţă puterilor întunericului… Mulţi au sentimentul că le lipseşte credinţa şi, de aceea, rămân departe de Hristos. Aceste suflete, în nevrednicia lor deznădăjduită, să se prindă de îndurarea Mântuitorului lor plin de compasiune. Nu vă uitaţi la voi înşivă, ci la Hristos… Când veniţi la El, să credeţi că El vă primeşte, căci aşa a făgăduit. Nu puteţi pieri dacă faceţi acest lucru. Niciodată!” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 50

Rugăciune: Doamne, Te rog măreşte-mi credinţa!

*

_________________________________________________________________________________________________

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 28

 

1. Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. –

2. Când este răscoală într-o ţară, sunt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinuie. –

3. Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pâine. –

4. Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el. –

5. Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar cei ce caută pe Domnul înţeleg totul. –

6. Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât bogatul care umblă pe căi sucite. –

7. Cel ce păzeşte Legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său. –

8. Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobândă şi camătă le strânge pentru cel ce are milă de săraci. –

9. Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. –

10. Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. –

11. Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. –

12. Când biruie cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. –

13. Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. –

14. Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. –

15. Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămând, aşa este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. –

16. Un voievod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. –

17. Un om al cărui cuget este încărcat cu sângele altuia, fuge până la groapă: nimeni să nu-l oprească. –

18. Cine umblă în neprihănire găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă. –

19. Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. –

20. Un om credincios este năpădit de binecuvântări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit. –

21. Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pâine poate un om să se dedea la păcat. –

22. Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. –

23. Cine mustră pe alţii găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare. –

24. Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. –

25. Cel lacom stârneşte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este săturat din belşug. –

26. Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit. –

27. Cine dă săracului nu duce lipsă, dar cine închide ochii este încărcat cu blesteme. –

28. Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar când pier ei, cei buni se înmulţesc. –

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO