O implicare ce a trecut testul timpului
Studiul III – Trimestrul I
Duminică , 12 ianuarie 2014
De multe ori, rugăciunea celor credincioşi este concentrată asupra propriei persoane. Ei vin înaintea lui Dumnezeu cu o listă de cereri, sperând ca dorinţele să le fie împlinite. Este adevărat că am fost îndemnaţi să aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, însă, uneori, motivele noastre nu sunt tocmai curate. Dar, pe de altă parte, nu sunt inimile noastre corupte, rele şi înşelătoare? Nu este firesc ca rugăciunile noastre să reflecte păcătoşenia care ne caracterizează?
Antidotul este rugăciunea de mijlocire, care are în vedere nevoile altcuiva, dând la o parte motivaţiile egoiste. De-a lungul istoriei, rugăciunile de mijlocire au constituit cea mai înaltă formă de discurs spiritual, cea mai bună predică. Nefiind întinate de dorinţa de a obţine o satisfacţie personală, ele constituie o dovadă de altruism, compasiune şi dorinţă fierbinte ca oamenii să fie mântuiţi.
1.Citeşte Daniel 9:2-19. Pentru ce se roagă Daniel? Ce rol are mărturisirea păcatului în rugăciunea sa? La vârsta lui, Daniel nu mai putea beneficia personal de pe urma restaurării Ierusalimului. Atunci, care sunt motivele pentru care înalţă această rugăciune?
Daniel 9
2. în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. 3. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. 4. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu, care ţii legământul şi dai îndurare celor ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! 5. Noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire, am fost răi şi îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile şi orânduirile Tale. 6. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre, părinţilor noştri şi către tot poporul ţării. 7. Tu, Doamne, eşti drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit, din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine! 8. Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, împăraţilor noştri, căpeteniilor noastre şi părinţilor noştri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! 9. La Domnul Dumnezeul nostru însă este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10. N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi prorocii; 11. ci tot Israelul a călcat Legea Ta şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea ne-au şi lovit blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. 12. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră şi împotriva căpeteniilor noastre care ne-au cârmuit şi a adus peste noi o mare nenorocire, aşa cum niciodată şi nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. 13. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre şi n-am luat aminte la adevărul Tău. 14. De aceea, şi Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. 15. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului prin mâna Ta cea puternică şi Ţi-ai făcut un Nume aşa cum este şi astăzi: noi am păcătuit, am săvârşit nelegiuire. 16. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt; căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. 17. Ascultă, dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească faţa Ta peste Sfântul Tău Locaş pustiit! 18. Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”Trecuseră şaptezeci de ani de la momentul în care Ieremia rostise profeţia care îl preocupa acum pe Daniel. După atâţia ani, probabil că prietenii lui din Ierusalim muriseră deja. De asemenea, nu putea spera să-şi recupereze averile odată cu rezidirea Ierusalimului. Nu găsim în rugăciunea lui nicio urmă de preocupare egoistă. Dimpotrivă, preocuparea sa expresă este legată de viitorul poporului iudeu exilat şi de slava Numelui lui Dumnezeu. Cererile sale sunt precedate de o prelungă mărturisire a păcatului. Este interesant că profetul se include în rândul celor neascultători şi nu îşi arogă în niciun fel calitatea de om nevinovat. El îşi asumă responsabilitatea pentru situaţia în care se afla poporul şi, înainte de toate, caută restaurarea Ierusalimului pentru beneficiul altora.
Analizează-ţi viaţa de rugăciune: Pentru ce te rogi, de ce şi pentru cine? În ce măsură sunt rugăciunile tale altruiste? Ce poţi face pentru a nu mai fi egocentrist în viaţa ta de rugăciune? Altfel spus, ce poţi face pentru ca rugăciunile tale, chiar şi cele pe care le faci pentru tine, să fie mai puţin egoiste?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Pildele sau Proverbele lui Solomon 8
