Răbdarea sfinţilor
Studiul 11 – Trimestrul IV
Joi , 12 decembrie 2013
6. Care sunt soliile următorilor doi îngeri din Apocalipsa 14? vers. 8-12
Apocalipsa 14
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” 9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, 10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! 12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”Aceste solii sunt o avertizare pentru toţi cei care nu iau seama la solia primului înger. Dacă vor continua să meargă pe calea lor cea rea, aceşti oameni vor avea parte de cele şapte plăgi – „vinul mâniei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14:10), care va fi turnat peste cei ce rămân în Babilon.
În Biblie, Babilonul este simbolul răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu (Geneza 11:1-9; Ieremia 50,51). El se aşază în locul lui Dumnezeu şi este duşmanul poporului sfinţilor. În Noul Testament, Babilonul a devenit un nume de cod pentru Roma (1 Petru 5:13), iar în Apocalipsa este înfăţişat ca fiind o putere politico-religioasă care I se opune lui Dumnezeu şi poporului Său şi încearcă să stăpânească lumea. Apocalipsa 13:15-17 descrie „criza babiloniană” când cele trei puteri îşi unesc forţele pentru a persecuta rămăşiţa sfinţilor. Babilonul este astfel simbolul alianţei care se va încheia în timpul sfârşitului între bisericile apostate şi puterile politice corupte ale lumii.
Geneza 11
1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 2. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în ţara Şinear; şi au descălecat acolo. 3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. 4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” 5. Domnul S-a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. 6. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. 7. Haidem! să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora!” 8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea. 9. De aceea cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.Ieremia 50
1. Iată cuvântul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra ţării haldeilor, prin prorocul Ieremia: 2. „Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi înălţaţi un steag! Vestiţi, n-ascundeţi nimic! Spuneţi: „Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiţi de ruşine, idolii lui sunt sfărâmaţi!” 3. Căci împotriva lui se suie un neam de la miazănoapte, care-i va preface ţara într-un pustiu, şi nu va mai fi locuită: atât oamenii cât şi dobitoacele fug şi se duc. 4. În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. 5. Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el şi vor zice: „Veniţi să ne alipim de Domnul printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!” 6. Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi staulul. 7. Toţi cei ce-i găseau îi mâncau, şi vrăjmaşii lor ziceau: „Noi nu suntem vinovaţi fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinţilor lor.” – 8. Fugiţi din Babilon, ieşiţi din ţara haldeilor şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmei! 9. Căci iată că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara de la miazănoapte; se vor înşirui în şiruri de bătaie împotriva lui şi vor pune stăpânire pe el; săgeţile lor sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile goale. 10. Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, şi toţi cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul. 11. Căci voi v-aţi bucurat şi v-aţi înveselit, când Mi-aţi jefuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană în iarbă, nechezaţi ca nişte armăsari focoşi! 12. Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v-a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat şi fără apă! 13. Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită şi va fi o pustietate. Toţi cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui. 14. Înşiruiţi-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toţi arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului. 15. Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mâinile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum a făcut şi el! 16. Nimiciţi cu desăvârşire din Babilon pe cel ce seamănă şi pe cel ce mânuieşte secera la vremea secerişului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui. 17. Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului.” 18. De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei. 19. Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad. 20. În zilele acelea, în vremea aceea – zice Domnul – se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa pe care o voi lăsa. 21. Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătită, împotriva locuitorilor ei, şi pedepseşte-i! Urmăreşte, măcelăreşte, nimiceşte-i! – zice Domnul – şi împlineşte în totul poruncile Mele! 22. Strigăte de război răsună în ţară, şi prăpădul este mare. 23. Cum s-a rupt şi s-a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor! 24. Ţi-am întins o cursă şi ai fost prins, Babilonule, fără să te aştepţi. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului. 25. Domnul Şi-a deschis casa de arme şi a scos din ea armele mâniei Lui; căci aceasta este o lucrare a Domnului Dumnezeului oştirilor în ţara haldeilor. – 26. Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grânarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămână din el! 27. Ucideţi-i toţi taurii şi înjunghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! – 28. Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său! 29. Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci s-a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel! – 30. De aceea, tinerii lui vor cădea pe uliţe, şi toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul. 31. Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule! – zice Domnul Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale! 32. Îngâmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.” 33. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sunt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul. 34. Dar puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui nume este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure. 35. Sabia împotriva haldeilor! – zice Domnul – împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor şi înţelepţilor lui! 36. Sabia împotriva prorocilor minciunii, ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniţi! 37. Sabia împotriva cailor şi carelor lui, împotriva oamenilor de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite! 38. Seceta peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli, şi au înnebunit cu idolii lor. 39. De aceea, fiarele pustiului se vor aşeza acolo împreună cu şacalii, şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit. 40. Ca şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. 41. Iată, vine un popor de la miazănoapte, şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică de la marginile pământului. 42. Poartă arc şi suliţă, sunt necruţători şi fără milă; glasul le mugeşte ca marea; sunt călare pe cai, ca un om gata de luptă, împotriva ta, fiica Babilonului! 43. Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc şi îl apucă groaza ca durerea pe o femeie care naşte… 44. Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo şi voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?” 45. De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului şi planurile pe care le-a făcut El împotriva ţării haldeilor: „Cu adevărat îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat le vor pustii locuinţa. 46. De strigătul luării Babilonului se cutremură pământul şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.”
Ieremia 51
1. Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Haldeii un vânt nimicitor. 2. Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători care-l vor vântura şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui, în ziua nenorocirii. 3. Să se întindă arcul împotriva celui ce îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte în platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată oştirea lui! 4. Să cadă ucişi în ţara haldeilor, străpunşi de lovituri pe uliţele Babilonului! 5. Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.” 6. Fugiţi din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui. 7. Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. 8. Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca! – 9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri şi se înalţă până la nori. – 10. Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru. 11. Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12. Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. 13. Tu, care locuieşti lângă ape mari şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt! 14. Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuşi: „Da, te voi umple de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.” 15. El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui. 16. De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui. 17. Atunci orice om se vede cât este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi n-au nicio suflare în ei! 18. Sunt o nimica toată şi o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârşire! 19. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este numele Lui. 20. „Tu Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine. 21. Prin tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; 22. prin tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân şi pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr şi pe fată. 23. Prin tine am sfărâmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitor şi pe căpeteniile lui. 24. Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voştri, zice Domnul. 25. Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te voi preface într-un munte aprins. 26. Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărâmătură veşnică, zice Domnul…” 27. Înălţaţi un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste zbârlite! 28. Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii Mediei, pe cârmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui, şi toată ţara de sub stăpânirea lor! 29. Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit. 30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită şi au ajuns ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărâmă zăvoarele! 31. Se întâlnesc alergătorii, se încrucişează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile, 32. că trecătorile sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc, şi oamenii de război, îngroziţi.” 33. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.” 34. „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit ca un balaur, şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump şi m-a izgonit. 35. Silnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfâşiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului.” „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii! – zice Ierusalimul.” – 36. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului şi-i voi usca izvorul. 37. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori. 38. Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei. 39. Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea şi-i voi îmbăta, ca să se înveselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul! 40. Îi voi coborî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi. 41. Cum s-a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42. Marea s-a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale. 43. Cetăţile lui au ajuns un pustiu, un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece. 44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea! 45. Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46. Să nu vi se tulbure inima şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile care se răspândesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni silnicia, şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47. De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine, şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui. 48. Cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul.” 49. Chiar şi Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara. 50. Cei care aţi scăpat de sabie plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre! – 51. Ne ruşinam, când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, când au venit nişte străini în sfântul locaş al Casei Domnului. 52. „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii. 53. Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul… 54. Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd în ţara haldeilor. 55. Căci Domnul pustieşte Babilonul şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi, şi li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui! 57. Şi anume, voi îmbăta pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui nume este Domnul oştirilor.” 58. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi neamurile se trudesc pentru foc!” 59. Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş. 60. Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61. Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea 62. şi să zici: „Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit şi că n-are să mai fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.” 63. Şi, când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat 64. şi să zici: „Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiţi de puteri!” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.1 Petru 5
13. Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot aşa şi Marcu, fiul meu.Apocalipsa 13
15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.Cei credincioşi lui Dumnezeu care sunt în Babilon sunt chemaţi să iasă de acolo şi să se alăture rămăşiţei credincioase şi vizibile (Apocalipsa 18:4,5). În Babilon mai există încă oameni sinceri, care au nevoie să audă mesajul adventiştilor de ziua a şaptea!
Apocalipsa 18
4. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! 5. Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.Apocalipsa 14:12 descrie foarte interesant rămăşiţa credincioasă. „Răbdarea sfinţilor” nu se referă în primul rând la rezistenţa în faţa acţiunilor ostile, ci, mai degrabă, la aşteptarea cu statornicie a revenirii Domnului Hristos. Ei nu numai că păzesc poruncile, ci le şi vestesc în toată lumea. Iar expresia „credinţa lui Isus” se poate referi la credinţa sfinţilor în Isus, dar şi la credincioşia lui Isus, care îi susţine pe sfinţi prin toate aceste greutăţi. În finalul mesajului îngerului al treilea, privirea noastră este îndreptată spre Domnul Hristos. Prin meritele şi prin credincioşia Sa, urmaşii Săi sunt în stare să aştepte cu răbdare şi să păzească poruncile Sale. „Câţiva mi-au scris, întrebând dacă solia îndreptăţirii prin credinţă este solia îngerului al treilea, iar eu am răspuns: «Este, într-adevăr, solia îngerului al treilea.»” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 372
Apocalipsa 14
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”Deşi poruncile lui Dumnezeu ocupă un loc central în cadrul crizei finale, Ellen G. White afirmă că îndreptăţirea prin credinţă este, „într-adevăr”, solia îngerului al treilea. Cum ne ajută această afirmaţie să înţelegem că, dacă vrem să fim mântuiţi, trebuie să ne bizuim numai pe Domnul Isus şi pe meritele Sale şi că tocmai această mare speranţă ne va ajuta să trecem cu bine prin criza finală?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 127
1. (O cântare a treptelor. Un psalm al lui Solomon.) Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. 2. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn. 3. Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. 4. Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe. 5. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
