„Până ce am intrat în Sfântul Locaş…”
Studiul 4 – Trimestrul IV
Joi , 24 octombrie 2013
Cartea Psalmilor subliniază în nenumărate rânduri rolul semnificativ pe care îl are sanctuarul în relaţia dintre credincioşi şi Dumnezeu. Este celebră, bunăoară, convingerea fermă pe care o exprimă David în finalul Psalmului 23: „Voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (vers. 6). De asemenea, în Psalmul 27, dorinţa sa cea mai mare este să fie în prezenţa lui Yahweh, prezenţă care putea fi simţită cel mai bine în sanctuar. Pentru a arăta cât de mult îl iubea, David a utilizat o paletă largă de apelative pentru el: casa Domnului, templul, Locaşul Sfânt şi cortul. Acolo era locul potrivit pentru meditaţie şi pentru contemplarea frumuseţii Domnului (vezi vers. 4).
Activităţile lui Dumnezeu din sanctuar ilustrează câteva idei esenţiale: El îl ocroteşte pe închinător şi îl ascunde în sanctuarul Său, chiar şi în vremuri de restrişte (Psalmii 27:5). Dumnezeu le oferă tuturor celor care vin în prezenţa Sa un loc de adăpost sigur şi pace sufletească. Aceste expresii asociază frumuseţea Domnului cu ceea ce face El pentru poporul Său. În plus, serviciile din sanctuar, cu semnificaţia lor simbolică, ilustrează bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu.
Psalmii 27
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.Practic, dorinţa cea mai adâncă a lui David nu era doar aceea de a sta în sanctuar, ci aceea ca Yahweh să fie prezent lângă el. Din acest motiv ia el decizia de a „căuta Faţa Sa”, prezenţa Sa (Psalmii 27:4,8).
Psalmii 27
4. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui. 8. Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut!6. Citeşte Psalmii 73:1-17. Ce a înţeles Asaf după ce a intrat în sanctuar?
Psalmii 73
1. (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. 2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii! 3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. 4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. 5. N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. 6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte. 7. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima. 8. Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, 9. îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul. 10. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin 11. şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” 12. Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. 13. Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie: 14. căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit. 15. Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi. 16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, 17. până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.În acest psalm, Asaf abordează problema suferinţei. Nedumerirea lui este legată de succesul aparent al celor răi (vers. 4-12) şi de necazurile celor credincioşi. El mărturiseşte că a fost pe punctul de a ceda (vers. 1-3), însă lucrul care l-a salvat a fost intrarea în sanctuar (vers. 13-17). Acolo a văzut puterea şi slava lui Dumnezeu despre care vorbeşte şi David în Psalmii 63:2 şi a recunoscut că, într-o zi, situaţia prezentă se va schimba şi se va face dreptate. A reuşit astfel să reflecteze din nou asupra adevărului şi să îşi recapete convingerea că, de fapt, cei răi merg pe un drum alunecos (Psalmii 73:18-20) şi că oamenii credincioşi sunt ocrotiţi (vers. 21-28). Pentru cei care Îl caută pe Dumnezeu, sanctuarul devine un loc al încrederii, o fortăreaţă a vieţii, „stânca” pe care Dumnezeu îi va înălţa (Psalmii 27:5). Pe baza acestui adevăr transmis de serviciile din sanctuar, putem învăţa să ne încredem în bunătatea şi în dreptatea lui Dumnezeu.
Psalmii 63
2. Aşa Te privesc eu în Locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.Psalmii 73
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd. 19. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic. 20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!Psalmii 27
5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.*
*******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 78
1. (O cântare a lui Asaf.) Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! 2. Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. 3. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, 4. nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut. 5. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o Lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, 6. ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; 7. pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. 8. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! 9. Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgând cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, 10. pentru că n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. 11. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase. 12. Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în câmpia Ţoan. 13. A despărţit marea şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid. 14. I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. 15. A despicat stânci în pustiu şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. 16. A făcut să ţâşnească izvoare din stânci şi să curgă ape ca nişte râuri. 17. Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Preaînalt în pustiu. 18. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând mâncare după poftele lor. 19. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustiu? 20. Iată că El a lovit stânca, de au curs ape şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pâine sau să facă rost de carne poporului Său?” 21. Domnul a auzit şi S-a mâniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stârnit împotriva lui Israel mânia Lui, 22. pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui. 23. El a poruncit norilor de sus şi a deschis porţile cerurilor: 24. a plouat peste ei mană de mâncare şi le-a dat grâu din cer. 25. Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature. 26. A pus să sufle în ceruri vântul de răsărit şi a adus, prin puterea Lui, vântul de miazăzi. 27. A plouat peste ei carne, ca pulberea, şi păsări înaripate, cât nisipul mării; 28. le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, de jur împrejurul locuinţelor lor. 29. Ei au mâncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră. 30. Dar n-apucaseră să-şi astâmpere bine pofta, mâncarea le era încă în gură, 31. când s-a stârnit mânia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei şi a doborât pe tinerii lui Israel. 32. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască şi n-au crezut în minunile Lui. 33. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfârşit năprasnic. 34. Când îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu; 35. îşi aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor şi că Dumnezeul atotputernic este izbăvitorul lor. 36. Dar Îl înşelau cu gura şi-L minţeau cu limba. 37. Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legământului Său. 38. Totuşi, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mânia şi nu dă drumul întregii Lui urgii. 39. El Şi-a adus deci aminte că ei nu erau decât carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce. 40. De câte ori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustiu! De câte ori L-au mâniat ei în pustietate! 41. Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu şi să întărâte pe Sfântul lui Israel. 42. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a izbăvit de vrăjmaş, 43. de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan. 44. Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor. 45. Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit. 46. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor. 47. Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină. 48. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului. 49. El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri. 50. Cum Şi-a dat drum slobod mâniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte şi le-a dat viaţa pradă molimei; 51. cum a lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham. 52. Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustiu. 53. Cum i-a dus fără niciogrijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor. 54. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel sfânt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a câştigat. 55. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor. 56. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preaînalt, s-au răzvrătit împotriva Lui şi n-au ţinut poruncile Lui. 57. Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte ca un arc înşelător, 58. L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor. 59. Dumnezeu a auzit şi S-a mâniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel. 60. A părăsit Locuinţa Lui din Silo, Cortul în care locuia între oameni. 61. Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mâinile vrăjmaşului. 62. A dat pradă sabiei pe poporul Lui şi S-a mâniat pe moştenirea Lui. 63. Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cântări de nuntă. 64. Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit. 65. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin, 66. şi a lovit pe potrivnicii Lui care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară. 67. Însă a lepădat cortul lui Iosif şi n-a ales seminţia lui Efraim; 68. ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte. 69. Şi-a zidit Sfântul Locaş ca cerurile de înalt şi tare ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci. 70. A ales pe robul Său David şi l-a luat de la staulele de oi. 71. L-a luat dinapoia oilor care alăptau, ca să pască pe poporul Său, Iacov, şi pe moştenirea Sa, Israel. 72. Şi David i-a cârmuit cu o inimă neprihănită şi i-a povăţuit cu mâini pricepute. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
