vineri, 25 octombrie 2013
0

Studiu suplimentar

 

Studiul 4 – Trimestrul IV

Vineri , 25 octombrie 2013

Soarele apune la ora 18:15

 

Citeşte capitolul 32, „Cortul şi serviciile lui”, p. 343-358, din Patriarhi şi profeţi de Ellen G. White.

„Pentru construirea sanctuarului erau necesare pregătiri mari şi costisitoare: se cerea o mare cantitate din cel mai preţios şi mai scump metal; cu toate acestea, Dumnezeu a acceptat numai daruri de bunăvoie. «Să-l primiţi pentru Mine [darul] de la orice om care-l va da cu tragere de inimă», a fost porunca divină repetată de Moise adunării poporului. Consacrarea deplină lui Dumnezeu şi un spirit de sacrificiu au fost primele cerinţe în lucrarea de pregătire a unui locaş pentru Cel Preaînalt.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 343

Întrebări pentru discuţie

1. Meditează mai mult la dreptatea lui Dumnezeu. În lumea noastră este atât de puţină dreptate! Am putea spera că se va face vreodată dreptate, dacă nu am spera în dreptatea lui Dumnezeu? De ce nu?

2. Cineva scria: „Sanctuarul este singurul loc sfânt în mijlocul unei lumi păcătoase.” Ce înseamnă această afirmaţie pentru tine?

3. Cum înţelegi sfinţenia lui Dumnezeu? 1 Petru 1:14-16. Ce înseamnă pentru tine faptul că trebuie să fii sfânt? Cum putem deveni sfinţi?

1 Petru 1

14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă.
15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.
16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.

4. Fiii lui Eli sunt dintre cei care au fost „aproape” de Dumnezeu, dar care au pierdut din vedere sfinţenia Sa (1 Samuel 2:12-17). Cum putem evita atitudinea de care s-au făcut vinovaţi ei? Cum ne ajută rugăciunea, studiul şi ascultarea să rămânem conştienţi de sfinţenia Sa?

1 Samuel 2

12. Fiii lui Eli erau nişte oameni răi. Nu cunoşteau pe Domnul.
13. Şi iată care era felul de purtate al acestor preoţi faţă de popor: Când aducea cineva o jertfă, venea sluga preotului în clipa când se fierbea carnea, ţinând în mână o furculiţă cu trei coarne,
14. o vâra în cazan, în căldare, în tigaie sau în oală; şi tot ce apuca cu furculiţa lua preotul pentru el. Aşa făceau ei tuturor acelora din Israel care veneau la Silo.
15. Chiar înainte de a arde grăsimea, venea sluga preotului şi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă pentru preot carnea de fript; el nu va lua de la tine carne fiartă, ci vrea carne crudă.”
16. Şi dacă omul zicea: „După ce se va arde grăsimea, vei lua ce-ţi va plăcea”, sluga răspundea: „Nu! Dă-mi acum, căci altfel iau cu sila.”
17. Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului.

5. „Cea mai importantă parte a slujbei zilnice era serviciul adus la îndeplinire pentru diferite persoane, în mod individual. Păcătosul care se pocăia îşi aducea darul la uşa tabernaculului şi, aşezându-şi mâna asupra victimei, îşi mărturisea păcatele, transferând astfel, în mod figurat, păcatele sale asupra victimei nevinovate. Animalul era apoi înjunghiat chiar de mâna păcătosului, iar sângele era dus de preot în Locul Sfânt şi stropit înaintea perdelei în spatele căreia se afla chivotul, conţinând Legea pe care păcătosul o călcase. Prin această ceremonie, prin sânge, păcatul era transferat în mod figurat asupra sanctuarului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 354

Ce explicaţii ne oferă acest fragment cu privire la modul în care era descoperită „mântuirea prin credinţă” prin intermediul serviciilor de la sanctuar?

*

********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 79

 
1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2. Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3. Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n-a fost nimeni să-i îngroape.
4. Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de râsul celor ce ne înconjoară.
5. Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare şi va arde mânia Ta ca focul?
6. Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care nu cheamă Numele Tău!
7. Căci au mâncat pe Iacov şi i-au pustiit locuinţa.
8. Nu-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociţi de tot!
9. Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10. Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11. Să ajungă până la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12. Întoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!
13. Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci şi vom vesti din neam în neam laudele Tale.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO