Studiul 3 – Trimestrul IV

Vineri , 18 octombrie 2013

Soarele apune la ora 18:26

 

„Fusese greu chiar şi pentru îngeri să pătrundă înţelesul adânc al tainei mântuirii – să înţeleagă faptul că Fiul lui Dumnezeu, Comandantul cerului, trebuia să moară pentru omul vinovat. Când lui Avraam i-a fost dată porunca de a-l aduce jertfă pe fiul său, aceasta a trezit interesul fiinţelor cereşti. Cu un viu interes, ele au urmărit fiecare pas în aducerea la îndeplinire a acestei porunci. Când, la întrebarea lui Isaac: «Unde este mielul pentru arderea-de-tot?», Avraam a răspuns: «Domnul Însuşi va purta de grijă de miel» şi când mâna tatălui a fost oprită în momentul în care era gata să-l înjunghie pe fiul său, iar berbecul de care Se îngrijise Dumnezeu a fost adus ca jertfă în locul lui Isaac, atunci s-a revărsat lumină asupra tainei mântuirii şi chiar îngerii au înţeles mult mai clar hotărârea minunată pe care Dumnezeu o luase pentru mântuirea omului.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 155

Întrebări pentru discuţie

1. „Picioarele noastre vor umbla pe căile Lui, buzele noastre vor rosti adevărul şi vor răspândi Evanghelia, limba noastră va aduce vindecare, mâinile noastre îi vor ridica pe cei căzuţi şi vor face multe treburi obişnuite, precum gătitul şi spălatul, dactilografiatul şi reparatul; braţele noastre îi vor îmbrăţişa pe cei singuri şi neiubiţi, urechile noastre vor asculta strigătul celor în necaz şi ochii noştri vor privi cu smerenie şi cu răbdare spre Dumnezeu.” – John Stott, Romans, p. 322 Cum explică citatul acesta ce înseamnă să aducem trupurile noastre ca pe o jertfă vie? Din ce motiv nu putem duce o astfel de viaţă decât prin răstignirea eului?

2. După cum am văzut în studiul din săptămâna aceasta, o mare problemă a fost aceea că oamenii au avut tendinţa de a vedea sistemul jertfelor ca pe un scop în sine, şi nu ca pe un mijloc de atingere a unui scop – şi anume o viaţă în întregime consacrată lui Dumnezeu, consacrare a cărei dovadă este faptul că le slujim semenilor din iubire. În ce privinţe sunt adventiştii de ziua a şaptea (care au primit atâta lumină) în pericolul de a merge pe aceeaşi cale, socotind poate că marile adevăruri pe care le deţin sunt un scop în sine şi nu un mijloc care duce spre un anumit scop?

3. Meditează mai mult la experienţa avută de Avraam şi de Isaac pe muntele Moria. Deşi este tulburătoare, s-ar putea afirma că tocmai aceasta a fost menirea ei: să tulbure, să genereze consternare şi suferinţă. De ce crezi că ar susţine cineva ideea că experienţa aceasta a fost menită, printre altele, să stârnească aceste emoţii în sufletul cititorului?

*

*************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 72

 
1. (Un psalm al lui Solomon.) Dumnezeule, dă judecăţile Tale împăratului şi dă dreptatea Ta fiului împăratului!
2. Şi el va judeca pe poporul Tău cu dreptate, şi pe nenorociţii Tăi cu nepărtinire.
3. Munţii vor aduce pace poporului, şi dealurile de asemenea, ca urmare a dreptăţii Tale.
4. El va face dreptate nenorociţilor poporului, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor.
5. Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele şi cât se va arăta luna, din neam în neam;
6. va fi ca o ploaie care cade pe un pământ cosit, ca o ploaie repede care udă câmpia.
7. În zilele lui va înflori cel neprihănit şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
8. El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului.
9. Locuitorii pustiului îşi vor pleca genunchiul înaintea lui, şi vrăjmaşii vor linge ţărâna.
10. Împăraţii Tarsisului şi ai ostroavelor vor plăti biruri, împăraţii Sebei şi Sabei vor aduce daruri.
11. Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
12. Căci el va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor.
13. Va avea milă de cel nenorocit şi de cel lipsit şi va scăpa viaţa săracilor;
14. îi va izbăvi de apăsare şi de silă, şi sângele lor va fi scump înaintea lui.
15. Ei vor trăi şi-i vor da aur din Seba; se vor ruga neîncetat pentru el şi-l vor binecuvânta în fiecare zi.
16. Va fi belşug de grâne în ţară, până în vârful munţilor, şi spicele lor se vor clătina ca şi copacii din Liban; oamenii vor înflori în cetăţi ca iarba pământului.
17. Numele lui va dăinui pe vecie: cât soarele îi va ţine numele. Cu el se vor binecuvânta unii pe alţii, şi toate neamurile îl vor numi fericit.
18. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!
19. Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!
20. Sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Isai.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO