Comentarii pentru instructori
Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă semnificaţiile simbolice fundamentale ale sanctuarului.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze frumuseţea vieţii Domnului Hristos şi puterea făgăduinţelor Sale, aşa cum ne sunt descoperite prin tipologia sanctuarului.
La nivel practic: Să ia decizia de a contempla viaţa lui Hristos şi de a revendica făgăduinţele Sale, prefigurate de tipologia sanctuarului.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Fundamentele tipologiei sanctuarului şi împlinirea ei
A. Grădina Edenului a fost primul „sanctuar” de pe pământ. De ce era nevoie de un sanctuar pe pământ înainte ca oamenii să păcătuiască?
B. Sanctuarul pământesc era o copie a originalului ceresc. Cum ne ajută tipologia sanctuarului să înţelegem slujirea continuă a lui Hristos în sanctuarul ceresc?
C. Principalele simboluri ale sanctuarului pământesc şi ale serviciilor desfăşurate în el îşi găsesc împlinirea în viaţa lui Hristos pe pământ, în biserică şi în evenimentele finale ale istoriei lumii. Cum te ajută împlinirea tipologiei sanctuarului să înţelegi mai bine Evanghelia?
II. Sentimente: Sanctuarul, Domnul Isus şi biserica
A. Ce tipuri (simboluri) din sanctuar care arată spre Domnul Hristos îţi sunt cel mai aproape de suflet?
B. Cum ne poate ajuta revendicarea făgăduinţelor biblice (sugerate de tipologia sanctuarului) să ducem o viaţă asemenea vieţii Domnului Hristos?
III. Practic: Contemplarea Domnului Hristos şi revendicarea făgăduinţelor Sale sugerate de sanctuar
A. Ia decizia ca săptămâna aceasta să meditezi la tipologia sanctuarului până când caracterul lui Hristos va prinde viaţă în mintea ta.
B. Ce făgăduinţă preţioasă sugerată de tipologia sanctuarului doreşti să revendici?
Rezumat: Tipologia sanctuarului este un material auxiliar excelent pentru aprofundarea diferitelor aspecte majore ale Evangheliei
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Pasajul central: Evrei 8:5
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Sanctuarul pământesc, copie a sanctuarului din cer, arăta spre împlinirea viitoare, în trei etape, a lucrării desfăşurate în sanctuarul ceresc, aşa cum este ilustrată (1) în prima venire a Domnului Hristos, (2) în trupul Său, biserica, şi (3) în evenimentele finale ale istoriei omenirii.
Cuvântul grecesc typos are sensul propriu de „formă, sau matriţă, cu cavitate/cavităţi interioare”. Dacă înţelegem cum funcţionează o formă sau o matriţă, putem înţelege mai bine aspectele elementare ale tipologiei sanctuarului: (1) atât matriţa/forma, cât şi produsul final sunt realităţi spaţio-temporale; prin urmare, atât sanctuarul pământesc, cât şi cel ceresc sunt realităţi istorice; (2) matriţa/forma nu este originalul, ci este modelată după un prototip existent anterior; astfel, sanctuarul pământesc este o copie a sanctuarului ceresc original; (3) matriţa/forma arată care vor fi caracteristicile generale ale produsului final; la fel, sanctuarele din Vechiul Testament dezvăluie caracteristicile generale ale împlinirilor din Noul Testament ale tipurilor sanctuarului; şi (4) produsul final este mai important decât forma/matriţa şi îndeplineşte funcţia pentru care a fost concepută matriţa; în mod similar, împlinirile din Noul Testament sunt mai importante decât tipurile sanctuarului din Vechiul Testament şi îndeplinesc funcţia pentru care au fost concepute.
De discutat: Tipurile sanctuarului din Vechiul Testament arătau nu numai spre înainte (dimensiunea orizontală), spre împlinirea lor din Noul Testament, ci şi spre în sus (dimensiunea verticală), atestând existenţa prealabilă a sanctuarului ceresc (prototipul). De ce crezi că Dumnezeu a considerat că era important să le ofere oamenilor aceste simboluri care să arate spre înainte şi spre în sus, unde se aflau antitipurile?
2. APROFUNDEAZĂ!
Comentariu biblic
I. Sanctuarul din Eden
(Reciteşte împreună cu grupa Geneza 3:24.)
Între Eden şi sanctuarele biblice ulterioare observăm şi alte asemănări, în afară de cele amintite în studiul din săptămâna aceasta:
(1) orientarea spre est (Geneza 2:8; compară cu Exodul 27:13-16; 1 Împăraţi 7:21; Ezechiel 47:1);
(2) din Eden şi din sanctuarele văzute de Ezechiel şi de Ioan, curgea un râu (Geneza 2:10; Ezechiel 47:1-12; Apocalipsa 22:1);
(3) prezenţa metalelor preţioase, în special a bedeliului („bedelion”/„bedelium”) şi a onixului (Geneza 2:12; Exodul 25:7; 28:9,20; Numeri 11:7);
(4) cuvântul pentru „luminător” (în ebraică, ma’or), utilizat cu referire la soare şi lună în Geneza 1:14-16, apare în restul Pentateuhului numai atunci când se vorbeşte despre lumina răspândită în sanctuar prin arderea untdelemnului din candelele sfeşnicului (Exodul 25:6);
(5) după căderea în păcat, la poarta estică a Edenului sunt „puşi” (Geneza 3:24; în ebraică shakan) doi heruvimi, acelaşi verb ebraic care indică intenţia lui Dumnezeu de a „locui” (shakan) în mijlocul poporului Său, în sanctuar (mishkan, Exodul 25:8,9).
De discutat: Ce scop avea prezenţa sanctuarului pe pământ înainte de căderea în păcat?
II. Sanctuarul pământesc, o copie a sanctuarului ceresc
(Reciteşte împreună cu grupa Exodul 25:9,40.)
Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă tabernaculul după „chipul” (în ebraică, tabnit) care avea să-i fie arătat pe munte. Tabnit înseamnă „o reproducere a unui original, care serveşte drept model [în miniatură, machetă] pentru o altă reproducere”. Lui Moise i-a fost permis să arunce o privire asupra sanctuarului ceresc original, în toată splendoarea şi măreţia lui (Exodul 24:10; vezi Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 343), după care i-a fost arătată „o reproducere în miniatură a sanctuarului ceresc” (Ellen G. White, The Spirit of Prophecy, vol. 1, p. 269), o reproducere ce urma să servească drept plan pentru construirea sanctuarului pământesc şi i s-a poruncit să facă totul după chipul (modelul) care i-a fost arătat.
Şi Templul lui Solomon a fost construit după „chipul” (tabnit) divin al templului ceresc original (1 Cronici 28:11,12,18,19). În pofida deosebirilor arhitecturale majore, cortul din vremea lui Moise şi solidul templu ridicat de Solomon aveau aceleaşi caracteristici fundamentale: acelaşi spaţiu tripartit, aceleaşi proporţii, aceleaşi obiecte de mobilier, aceeaşi despărţire a Sfintei de Sfânta Sfintelor, acelaşi sistem de jertfe, aceleaşi slujbe preoţeşti şi aceleaşi servicii zilnice/anuale. Acestea sunt caracteristicile generale pe care scriitorul cărţii Evrei le trece în revistă în Evrei 9:1-7. Atenţia noastră ar trebui să se îndrepte spre aspectele esenţiale ale tipologiei care rămân nealterate în diferitele sanctuare din Vechiul Testament.
De discutat: În ce mod ne poate ajuta identificarea caracteristicilor generale ale tipologiei sanctuarului să evităm interpretările extremiste şi insistenţa obsesivă asupra detaliilor (copci, cheotori, stâlpi etc.) care diferă de la un sanctuar pământesc la altul?
III. Cele trei etape ale împlinirii tipologiei sanctuarului în Noul Testament
A. Etapa inaugurării: Viaţa şi moartea Domnului Hristos
(Reciteşte împreună cu grupa Ioan 2:19-21.)
Toate caracteristicile generale ale tipologiei sanctuarului îşi găsesc o primă împlinire în Hristos, a cărui întrupare inaugurează perioada sfârşitului (vezi Evrei 1:1,2). Pe lângă aspectele semnalate în studiul din săptămâna aceasta, remarcăm, de exemplu, faptul că Hristos este Marele-Preot (Evrei, capitolele 7–10), Cel care spală – la cort era ligheanul (gr.: lutron; Tit 3:5), capacul ispăşirii/jertfa de ispăşire (gr.: hilasterion, Romani 3:25), meritele Sale sunt tămâia (Apocalipsa 8:3), iar neprihănirea Sa, veşmântul de in (Isaia 61:10). Prin tot ce are şi este, sanctuarul arată spre Hristos. Şi noi, la rândul nostru, ar trebui să-L păstrăm pe El în centrul studiului nostru despre sanctuar.
B. Etapa însuşirii: biserica (la nivel colectiv şi individual)
(Recapitulează împreună cu grupa 1 Corinteni 3:16,17; 6:19.)
Biserica, în ansamblul ei, formează trupul lui Hristos şi devine un templu sau un sanctuar. De aceea, tipologia sanctuarului care arăta spre Isus poate fi însuşită de biserică, la nivel colectiv şi individual. În plus faţă de exemplele oferite în studiul din această săptămână, Scriptura ne asigură că putem deveni, prin puterea promisă de Hristos, „o jertfă vie” (Romani 12:1), un sfeşnic care luminează (Apocalipsa 1:20; vezi şi Matei 5:14), că rugăciunile noastre pot deveni ca tămâia (Apocalipsa 5:8; 8:3), iar faptele noastre neprihănite, ca inul subţire (Apocalipsa 19:8) etc.
C. Etapa finală: Cortul veşnic al Noului Ierusalim
(Recapitulează împreună cu grupa Apocalipsa 21:2,3,15,16,21,22.)
Sanctuarul îşi găseşte totodată împlinirea în etapa finală a marii lupte. Apocalipsa 21 arată că Noul Ierusalim este „cortul [skene] lui Dumnezeu”, utilizând acelaşi termen folosit în Septuaginta (traducerea în limba greacă a Vechiului Testament) pentru „sanctuar”. Din acest motiv, Ioan nu a văzut în cetate un templu, întrucât întreaga cetate este acum sanctuarul lui Dumnezeu (este practic echivalentul pentru Locul Preasfânt, Sfânta Sfintelor, care avea formă cubică).
De discutat: Ce alte aspecte ale sanctuarului s-au împlinit şi se împlinesc în Hristos, în biserică şi în evenimentele finale ale istoriei mântuirii? Ce semnificaţie are faptul că Noul Ierusalim, „cortul lui Dumnezeu”, are formă cubică?
3. APLICĂ!
Întrebări pentru meditaţie
1. Ce argumente suplimentare ne oferă tipologia sanctuarului în sprijinul ideii că sanctuarul ceresc este un loc real din cer, nu doar o metaforă a mântuirii?
2. Cum ţi-a fost întărită încrederea în soliditatea temeliei teologiei sanctuarului de faptul că simbolurile din sanctuarul din Vechiul Testament dezvăluie caracteristicile de bază ale slujirii Domnului Hristos în sanctuarul ceresc?
3. De ce putem afirma că interpretarea adventistă a tipologiei sanctuarului este incompletă dacă ne concentrăm atenţia numai asupra etapei împlinirii ei în cer, după anul 1844, şi dacă nu recunoaştem etapele anterioare ale împlinirii ei în Hristos şi în biserică?
Întrebări aplicative
1. Ce părere ai despre faptul că fiecare aspect al împlinirii simbolurilor sanctuarului în Hristos se află la dispoziţia bisericii, dar şi la dispoziţia ta?
2. Cum te simţi la gândul că vei locui împreună cu Dumnezeu în „cortul” Său (Noul Ierusalim) pentru totdeauna?
4. ILUSTREAZĂ!
Activităţi
1. Ellen White afirmă că „ar fi bine să avem în fiecare zi o oră de meditaţie în care să contemplăm viaţa lui Hristos”. – Hristos, Lumina lumii (Viaţa lui Iisus), p. 83. Ia decizia de a pune deoparte câteva ore săptămâna aceasta pentru a contempla viaţa, lucrarea şi moartea Domnului Hristos, urmărind modul în care s-a împlinit tipologia sanctuarului.
2. Petru scrie despre „făgăduinţele Lui [ale lui Dumnezeu] nespus de mari şi scumpe” prin care putem deveni „părtaşi firii dumnezeieşti” (2 Petru 1:4). Identifică săptămâna aceasta făgăduinţe biblice noi pe care să le revendici – în special, făgăduinţe sugerate de tipologia bogată a sanctuarului.
