marți, 17 septembrie 2013
0

De la competiţie la completare

Studiul 12 – Trimestrul III

Marti , 17 septembrie 2013

 

3. După cum am văzut într-un studiu anterior, biserica din Corint avea probleme mari. Ce principii ale refacerii şi restaurării relaţiilor prezintă Pavel în 1 Corinteni 3:5-11; 12:1-11 şi 2 Corinteni 10:12-15?

1 Corinteni 3

5. Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin care aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
6. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
7. aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
8. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
9. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
11. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.

1 Corinteni 12

1. În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2. Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5. sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6. sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
9. altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
10. altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

2 Corinteni 10

12. Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.
13. Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.
14. Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
15. Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.

În aceste pasaje, apostolul aminteşte câteva principii importante pentru unitatea bisericii. El subliniază faptul că Domnul Isus lucrează prin oameni diferiţi în diferitele ramuri ale activităţii bisericii Sale şi că toţi împreună contribuie la ridicarea „clădirii lui Dumnezeu”(1 Corinteni 3:9).

1 Corinteni 3

9. Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne cheamă la cooperare, nu la competiţie. Fiecare credincios primeşte un dar spiritual pentru a le sluji membrilor trupului lui Hristos şi oamenilor în general (1 Corinteni 12:11). Nu există daruri mai mari şi daruri mai mici. Toate darurile sunt necesare în biserica creştină (1 Corinteni 12:18-23). Noi nu primim daruri spirituale pentru a ne lăuda cu ele, ci pentru a sluji.

1 Corinteni 12

11. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

1 Corinteni 12

18. Acum, dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
21. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
22. Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.
23. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,

Compararea cu alţii este neînţeleaptă, fiindcă ne duce fie la descurajare, fie la mândrie. Pe de o parte, ideea că alţii sunt cu mult superiori nouă ne demoralizează. Pe de altă parte, gândul că lucrarea noastră este mai eficientă decât lucrarea altora ne face aroganţi. Ca urmare, ambele atitudini ne fac ineficienţi. Însă, dacă suntem activi în sfera noastră de influenţă, mărturia pe care o dăm pentru Hristos ne aduce bucurie şi satisfacţie. Eforturile noastre vor veni în completarea eforturilor altora, iar biserica lui Hristos va face paşi uriaşi spre Împărăţia veşnică.

Darurile cărei persoane ţi-au stârnit invidia? Cât de frecvent te-ai mândrit cu darurile tale şi te-ai comparat cu alţii? Nu-i aşa că îngrijorarea lui Pavel este relevantă în orice timp? Cum ne putem forma obiceiul de a avea atitudini neegoiste, pentru a evita atât capcana descurajării, cât şi pe cea a aroganţei?

*

*

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Psalmii 41

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;
2. Domnul îl păzeşte şi-l ţine în viaţă. El este fericit pe pământ, şi nu-l laşi la bunul plac al vrăjmaşilor lui.
3. Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferinţă: îi uşurezi durerile în toate bolile lui.
4. Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.”
5. Vrăjmaşii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?”
6. Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi, când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.
7. Toţi vrăjmaşii mei şoptesc între ei împotriva mea şi cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea.
8. „Este atins rău de tot – zic ei – iată-l culcat, n-are să se mai scoale!”
9. Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.
10. Dar Tu, Doamne, ai milă de mine şi ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine.
11. Prin aceasta voi cunoaşte că mă iubeşti, dacă nu mă va birui vrăjmaşul meu.
12. Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta.
13. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veşnicie în veşnicie! Amin! Amin!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO