luni, 16 septembrie 2013
0

De la sclav la fiu

Studiul 12 – Trimestrul III

Luni , 16 septembrie 2013

 

În perioada pe care a petrecut-o în temniţa din Roma, Pavel l-a cunoscut pe Onisim, un sclav din Colose, fugit de la stăpânul lui. Cunoscându-l personal pe stăpânul acestuia, Pavel îi trimite o scrisoare (cunoscută azi sub titlul de „Epistola către Filimon”) în care îl roagă să refacă relaţia cu sclavul fugar.

Relaţiile erau importante pentru Pavel. El ştia că relaţiile rupte au o influenţă negativă asupra creşterii spirituale. Filimon era un conducător al bisericii din Colose. El nu putea păstra în suflet resentimente faţă de Onisim, întrucât lucrul acesta i-ar fi afectat mărturia creştină.

2. Citeşte Filimon 1-25. Ce principii importante ale refacerii relaţiilor putem desprinde de aici?

Filimon 1

1. Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru,
2. către sora Apfia şi către Arhip, tovarăşul nostru de luptă, şi către biserica din casa ta:
3. Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!
4. Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele,
5. pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii.
6. Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.
7. În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine.
8. De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos să-ţi poruncesc ce trebuie să faci,
9. vreau mai degrabă să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, aşa cum sunt, bătrânul Pavel; iar acum întemniţat pentru Hristos Isus.
10. Te rog pentru copilul meu pe care l-am născut în lanţurile mele: pentru Onisim,
11. care altădată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi mie.
12. Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea.
13. Aş fi dorit să-l ţin la mine ca să-mi slujească în locul tău cât sunt în lanţuri pentru Evanghelie.
14. Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci să nu fie silit, ci de bunăvoie.
15. Poate că el a fost despărţit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veşnicie,
16. dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!
17. Dacă mă socoteşti, dar, ca prieten al tău, primeşte-l ca pe mine însumi.
18. Şi, dacă ţi-a adus vreo vătămare sau îţi este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.
19. Eu, Pavel „voi plăti” – scriu cu mâna mea – ca să nu-ţi zic că tu însuţi te datorezi mie.
20. Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul şi înviorează-mi inima în Hristos!
21. Ţi-am scris bizuit pe ascultarea ta, şi ştiu că vei face chiar mai mult decât îţi zic.
22. Totodată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, căci trag nădejde să vă fiu dăruit, datorită rugăciunilor voastre.
23. Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimite sănătate;
24. tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.
25. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

Ceea ce ne uimeşte la prima vedere este faptul că Pavel nu condamnă sclavia în mod categoric. Însă, dacă citim cu atenţie, observăm că strategia lui a fost cu mult mai eficientă. Idealul este ca Evanghelia să înlăture orice diferenţă de clasă (Galateni 3:28). Pavel îl trimite pe Onisim înapoi la Filimon, dar nu ca pe un sclav, ci Îl trimite ca pe fiul său în Hristos şi ca pe un „frate [al lui Filimon] preaiubit” în Domnul (Filimon 16).

Galateni 3

28. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Filimon 1

16. dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul!

Pavel ştia că, pentru sclavii fugari, viitorul era întunecat: trăiau tot timpul cu frica de a nu fi prinşi şi duceau o viaţă de mizerie şi sărăcie. Dar Onisim avea acum şansa la un viitor luminos: era frate de credinţă cu Filimon şi slujitorul său supus. Hrana, adăpostul şi locul de muncă îi erau toate asigurate prin bunăvoinţa stăpânului său. Refacerea relaţiei care fusese ruptă a adus o schimbare radicală în viaţa lui: el a devenit „fratele credincios şi preaiubit” şi colaboratorul lui Pavel (Coloseni 4:9).

Coloseni 4

9. L-am trimis împreună cu Onisim, fratele credincios şi preaiubit, care este dintre ai voştri. Ei vă vor spune tot ce se petrece pe aici.

Ce principiu poţi aplica personal la relaţiile tensionate, deteriorate, poate chiar rupte cu semenii tăi?

*

*

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Psalmii 40

 
 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
3. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.
4. Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
5. Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.
6. Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
7. Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine –
8. vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
9. Vestesc îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
10. Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11. Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi întotdeauna.
12. Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se înmoaie inima.
13. Izbăveşte-mă, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
14. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!
15. Să rămână înlemniţi de ruşinea lor cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
16. Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
17. Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO