Încredere şi îndoială
Studiul 10 – Trimestrul III
Marți , 3 septembrie 2013
4. De ce era greşită atitudinea lui Petru înainte de răstignirea Domnului? Matei 26:31-35
Matei 26
31. Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: „Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.” 32. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 33. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.” 34. „Adevărat îţi spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35. Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru.Petru credea că îl poate înfrunta singur pe Satana, că poate să stea în faţa ispitelor celui rău prin puterea lui. El avea o încredere exagerată în forţele proprii şi nu avea nicio idee despre criza prin care urma să treacă în scurt timp. Astfel, în curtea casei marelui-preot Caiafa, a tremurat de frică la afirmaţiile acuzatoare ale slujnicei şi L-a tăgăduit pe Domnul (Matei 26:69-75). Înainte de criză, el fusese avertizat: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22:31,32). Diagnosticul pus de Domnul Isus este uimitor: „după ce te vei întoarce la Mine”. Petru se credea tare, dar, din punct de vedere spiritual, el era departe de Domnul. El avea nevoie de o trezire spirituală. Avea nevoie de o atitudine nouă. Avea nevoie de reformă.
Matei 26
69. Petru însă şedea afară în curte. O slujnică a venit la el şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus Galileeanul!” 70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vrei să zici.” 71. Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Isus din Nazaret.” 72. El s-a lepădat iarăşi, cu un jurământ, şi a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” 73. Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, căci şi vorba te dă de gol.” 74. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoşul. 75. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.5. Citeşte Ioan 20:24-29. Ce ne spune acest pasaj despre Toma? Ce lecţii putem desprinde de aici?
Ioan 20
24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. 25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” 26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29. „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”Petru şi Toma au o trăsătură comună: ambii abordează credinţa din perspectivă omenească. Petru avea încredere în ceea ce era capabil să facă, iar Toma în ceea ce putea să vadă cu ochii. Amândoi de bizuiau pe judecata omenească defectuoasă. Însă, după Cincizecime, lucrurile s-au schimbat. Petru a ieşit în mijlocul oamenilor şi le-a predicat plin de curaj, iar rezultatul a fost botezarea a trei mii de oameni (Faptele 2:41). El a înţeles că vindecarea ologului nu s-a produs prin puterea lui, ci prin puterea lui Hristos (Faptele 3:2-9). Iar când autorităţile au încercat să-l oprească, el a declarat cu îndrăzneală: „Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele 4:20). Petru devenise alt om. La fel s-a întâmplat şi cu Toma. Conform tradiţiei, el a ajuns cu corabia până în India pentru a predica Evanghelia. Nu avem alte informaţii despre lucrarea lui, dar avem convingerea că şi el s-a schimbat după Cincizecime.
Fapte 2
41. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.Fapte 3
2. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3. Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!” 5. Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei. 6. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” 7. L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; 8. dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. 9. Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.Cu cine te asemeni mai mult din punct de vedere al temperamentului: cu Petru sau cu Toma? Cum poţi evita greşelile lor?
*******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Psalmii 27
1. (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? 2. Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. 3. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. 4. Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui. 5. Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă. 6. Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul. 7. Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă! 8. Inima îmi zice din partea Ta: „Caută faţa Mea!” Şi faţa Ta, Doamne, o caut! 9. Nu-mi ascunde faţa Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele! 10. Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte. 11. Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. 12. Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire. 13. O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… 14. Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
