luni, 5 august 2013
0

Definiţia pocăinţei adevărate

Studiul 6 – Trimestrul III

Luni , 5 august 2013

 

2. Ce spune apostolul Pavel că este pocăinţa adevărată? 2 Corinteni 7:9-11

2 Corinteni 7

9. totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră.
10. În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.
11. Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră, după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate, voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.

Pocăinţa este un dar ceresc şi înseamnă regretarea păcatului. Ea include, totodată, decizia de a ne îndepărta de păcatele pe care ni le descoperă Duhul Sfânt (Ezechiel 14:6; Zaharia 1:4). Totuşi pocăinţa autentică nu îi aruncă pe creştini într-o stare de depresie profundă din cauza naturii sau a faptelor lor păcătoase. „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). Ea nu ne îndreaptă privirea spre păcătoşenia noastră, ci spre neprihănirea Domnului Isus. Ea ne dă „râvna” de a privi „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (2 Corinteni 7:11; Evrei 12:2).

Ezechiel 14

6. De aceea, spune casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Întoarceţi-vă şi abateţi-vă de la idolii voştri, întoarceţi-vă privirile de la toate urâciunile voastre!

Zaharia 1

4. Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.

Ideea care străbate ca un fir roşu întregul Nou Testament este aceea că păcatul nostru, oricât de uriaş, nu este niciodată mai mare decât harul Său. Fiindcă „unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). Pavel cunoştea adevărul acesta din proprie experienţă.

3. Citeşte 1 Timotei 1:14-17 şi Faptele 26:10-16. Ce ne spun aceste pasaje despre păcătoşenia lui Pavel şi despre neprihănirea Domnului Isus?

1 Timotei 1

14. Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
15. O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi”, dintre care cel dintâi sunt eu.
16. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.
17. A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.

Fapte 26

10. şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11. I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.
12. În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14. Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.”
15. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.
16. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

Când a înţeles că Îl prigonea pe Domnul slavei, apostolul Pavel a căzut în genunchi, pocăindu-se şi mărturisindu-şi păcatele. De-a lungul vieţii, el nu a încetat să le vorbească oamenilor despre păcătoşenia sa şi despre harul lui Dumnezeu. Dar pocăinţa nu l-a dus la depresie, ci l-a determinat să accepte îmbrăţişarea caldă şi iubitoare a Mântuitorului. Mărturisirea păcatelor nu l-a făcut să rămână într-o stare permanentă de vinovăţie. Privirea lui nu era aţintită spre neprihănirea proprie, ci spre neprihănirea lui Isus.

Ai avut vreodată simţământul că eşti „cel dintâi dintre păcătoşi”? Sau simţământul că eşti prea păcătos ca să poţi fi salvat? Ce poţi face pentru a te deprinde să ai încredere în asigurarea că neprihănirea Domnului Hristos este suficientă şi pentru tine?

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Iov 40

1. Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
2. „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
3. Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
4. „Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
5. Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”
6. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
7. „Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
8. Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
9. Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu şi un glas de tunet ca al Lui?
10. Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
11. Varsă-ţi valurile mâniei tale şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
12. Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,
13. ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric!
14. Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.
15. Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul.
16. Uită-te ce tărie are în coapse şi ce putere are în muşchii pântecelui său!
17. Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.
18. Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier.
19. El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă.
20. El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului.
21. Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
22. Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile pârâului îl înconjoară.
23. Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit.
24. Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO