duminică, 4 august 2013
0

Pocăinţa, darul lui Dumnezeu

Studiul 6 – Trimestriul III

Duminica , 4 august 2013

 

În săptămânile premergătoare Cincizecimii, ucenicii L-au căutat pe Dumnezeu prin rugăciune serioasă. Faptele 1:14 declară că ei „stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri”. Observăm aici unitatea puternică şi armonia care existau între urmaşii lui Hristos. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără pocăinţă şi fără mărturisirea păcatelor.

1. Citeşte Faptele 5:30-32. Ce idei putem desprinde din cuvintele lui Petru? 

Fapte 5

30. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.
31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.
32. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

Petru transmite două idei importante. În primul rând, pocăinţa este un dar. Atunci când ne deschidem inima în faţa îndemnurilor Duhului Sfânt, Domnul Isus ne oferă darul pocăinţei. În al doilea rând, ucenicii înşişi puteau depune mărturie despre realitatea pocăinţei. Ei puteau predica despre pocăinţă, fiindcă trecuseră personal prin această experienţă.

„În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei, ucenicii îşi smereau inimile în pocăinţă sinceră şi îşi mărturiseau necredinţa. Pe măsură ce îşi aminteau cuvintele pe care li le spusese Hristos înainte de moartea Sa, ei au priceput mult mai bine înţelesul lor. […] Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei au simţit că nicio strădanie nu va fi prea grea şi niciun sacrificiu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 36

În Biblie, în cartea Faptele apostolilor, tema pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor este des întâlnită (Faptele 17:30,31; 26:19,20). Bunătatea lui Dumnezeu este cea care ne îndeamnă la pocăinţă; puterea de convingere a Duhului Sfânt este cea care ne ajută să devenim conştienţi de nevoia noastră după un Mântuitor care să ne ierte păcatele. Totodată, trebuie să reţinem faptul că Duhul Sfânt nu poate locui în inimile nepocăite (Romani 2:8; Faptele 2:38,39; 3:19), ci în inimile golite de ambiţia egoistă, de dorinţa după recunoaşterea meritelor personale şi de setea după faimă personală. 

Fapte 17

30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

Fapte 26

19. De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.
20. Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

Romani 2

8. şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Fapte 2

38. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”
 

Fapte 3

19. Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare

De ce ne este atât de greu să ne recunoaştem păcatele şi să ne pocăim de ele? De ce suntem tentaţi să acceptăm ca eul să pună bariere în calea pocăinţei adevărate?

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Iov 39

1. Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
2. Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc?
3. Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
4. Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
6. I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
7. El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
8. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.
9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10. Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11. Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
12. Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
13. Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
15. Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
16. Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
17. Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere.
18. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
19. Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
21. Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22. îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23. Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24. fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
25. La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26. Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27. Oare din porunca ta se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi?
28. El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
29. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30. Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO