Creaţiunea şi Sabatul zilei a şaptea

Studiul 11

Duminica , 10 martie 2013

 

În Exodul 20:8-11, porunca a patra face o referire clară la săptămâna creaţiunii. Lucrul acesta este important, întrucât ea ne trimite cu gândul direct la Eden, la lumea de la început fără păcat, o lume perfectă, proaspăt ieşită din mâinile Creatorului. „Sabatul nu este introdus ca o instituţie nouă, ci ca una care a fost întemeiată la creaţiune. Trebuie să ne aducem aminte de el şi să-l păzim ca pe un mijloc de aducere-aminte a lucrării Creatorului.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 307)

Exodul 20

8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

1. Care este relaţia dintre Sabatul zilei a şaptea şi creaţiune? În ce mod confirmă Geneza 2:1-3 ideea că Dumnezeu a creat lumea în şase zile, şi nu pe parcursul unor perioade lungi de timp, cum afirmă evoluţionismul teist?

Geneza 2

1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Când citim acest pasaj, e imposibil să nu remarcăm referirea repetată la ziua Sabatului. Pe parcursul a numai două versete, apare de trei ori expresia „ziua a şaptea” şi o dată expresia „în ziua aceasta”. Textul nu lasă loc la ambiguităţi în ceea ce priveşte ziua de odihnă: este ziua a şaptea, care a urmat după cele şase zile ale creaţiunii.

2. Citeşte Evrei 4:3,4. La ce eveniment se referă apostolul Pavel în discuţia sa despre odihnă? De ce este important să subliniem acest lucru?

Evrei 4

3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.

4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”

Avem aici o nouă referire clară nou-testamentară la relatarea creaţiunii din Geneza. De asemenea, avem o nouă dovadă că lucrarea de creare a pământului a fost realizată în şase zile şi că săptămâna creaţiunii s-a încheiat cu o zi de odihnă.

Mulţi dintre contemporanii noştri nu sunt de acord că lucrarea aceasta ar fi fost făcută în şase zile. Ei cer dovezi ştiinţifice care să confirme acest fapt. Totuşi să nu uităm că ştiinţa lucrează cu probabilităţi, cu incertitudini şi cu ipoteze. Şi, în definitiv, cum ar putea cineva să demonstreze că lucrarea de creaţiune a avut loc în şase zile literale?

Dumnezeu „nu a îndepărtat posibilitatea de a ne îndoi; credinţa trebuie să se sprijine pe mărturii, nu pe demonstraţii; cei care doresc să se îndoiască, au această ocazie; dar cei ce vor să cunoască adevărul vor găsi o bază solidă pentru credinţă.” (Educaţie, pag. 169)

Ce motive ai să crezi? De ce reuşesc ele să alunge motivele de îndoială?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO