Stăpânirea încredinţată la început

Studiul 10

Duminica , 3 martie 2013

 

Potrivit cu Geneza 1:26, Adam a fost pus stăpân peste toate vieţuitoarele din mare, de pe pământ şi din aer. Stăpânirea cuprinde ideea de conducere sau de deţinere a puterii peste aceste vieţuitoare. Nu se spune că el ar fi primit stăpânire asupra forţelor naturii, ci doar asupra vieţuitoarelor. Şi, potrivit textului, conducerea lui era universală: Adam trebuia să fie, în principiu, conducătorul pământului.

Geneza 1

26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

1.Reciteşte Psalmul 8. Ce spune David despre onoarea pe care Dumnezeu le-a făcut-o oamenilor? Ce înseamnă că am fost încununaţi „cu cinste şi cu slavă”, ţinând seamă de faptul că omul a fost făcut stăpân peste pământ?

Psalmii 8

1. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Slava Ta se înalţă mai presus de ceruri.
2. Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare împotriva potrivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.
3. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,
4. îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
5. L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
6. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
7. oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,
8. păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
9. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!

Potrivit cu Geneza 2:19, una dintre primele misiuni pe care le-a primit Adam a fost aceea de a le da nume animalelor. În vremurile biblice, numele avea o semnificaţie bogată. Numele vorbea despre identitatea persoanei care îl purta şi, adeseori, despre statutul ei. Autoritatea de a le da nume păsărilor cerului şi fiarelor câmpului era o confirmare a statutului lui Adam de conducător peste lumea animalelor.

Geneza 2

19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

2. Citeşte Geneza 2:15. Cum ne ajută acest verset să înţelegem principiul isprăvniciei?

Geneza 2

15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Lui Adam i-a fost încredinţată sarcina de a avea grijă de grădină, de a o administra şi de a o lucra. Rădăcina ebraică smr, tradusă aici cu „a păzi”, are sensul obişnuit de „a veghea asupra” sau „a proteja”. Adam a primit Edenul în dar, ca semn al iubirii lui Dumnezeu, iar după aceea a fost făcut responsabil peste ea, fapt care vine să completeze stăpânirea asupra animalelor.

Ce impact ar trebui să aibă concepţia noastră cu privire la faptul că Dumnezeu este Creatorul şi, mai ales, înţelegerea istoriei creării lumii asupra atitudinii noastre faţă de mediu? Cum ne protejează această înţelegere de cele două atitudini extreme faţă de mediu: indiferenţa sau, dimpotrivă, apărarea lui cu fanatism?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO