Susţinătorul

Studiul 8

Duminica , 17 februarie 2013

1. Citeşte Evrei 1:3 şi Coloseni 1:16,17. Ce rol îndeplineşte Domnul Isus în susţinerea existenţei universului?

Evrei 1

3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Coloseni 1

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

Din aceste texte înţelegem că Domnul Isus susţine neîntrerupt existenţa universului prin puterea Sa. Universul nu există independent; existenţa lui depinde de exercitarea continuă a voinţei divine. Ideea aceasta neagă deismul, filosofia care susţine că Dumnezeu a creat lumea să se autoguverneze şi apoi a lăsat-o să evolueze fără să mai intervină în existenţa ei. Biblia exclude astfel de interpretări.

Pe de altă parte, Dumnezeu nu există în interiorul creaţiei, creând-o continuu, cum susţin falsele teorii ale panteismului (Dumnezeu este totuna cu universul) sau panenteismului (Dumnezeu locuieşte în univers ca şi cum acesta ar fi propriul Său corp). Dumnezeu nu depinde în niciun fel de univers. El este separat de univers. El a existat şi continuă să existe independent de acesta. Universul depinde de Dumnezeu şi nu invers.

2. Citeşte 1 Corinteni 8:6 şi Faptele 17:28. Cum descrie Pavel relaţia dintre noi, oamenii, şi Domnul Isus?

1 Corinteni 8

6. totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.

Fapte 17

28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”

Noi suntem dependenţi de puterea lui Dumnezeu care ne susţine clipă de clipă şi zi de zi. Numai datorită dragostei Sale continuăm să trăim, putem fi activi şi putem lega relaţii. Lucrul acesta este adevărat în special în dreptul celor care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu şi care sunt, după cum afirmă Pavel, „în Hristos” (2 Corinteni 5:17, Efeseni 2:10; observă referirile la creaţiune din aceste versete). Dar este adevărat chiar şi în dreptul celor care resping mântuirea, pentru că şi existenţa lor este susţinută de Dumnezeu. Daniel a evidenţiat acest adevăr foarte clar în cuvintele pe care i le-a adresat împăratului Nabucodonosor: „N-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia sunt suflarea ta şi toate căile tale” (Daniel 5:23).

2 Corinteni 5

17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Efeseni 2

10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Daniel 5

23. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!

În acest context al dependenţei omului de Dumnezeu, cum înţelegem realitatea liberului-arbitru şi a alegerii libere? De ce sunt aceste elemente atât de importante pentru tot ce credem noi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO