Studiul 8

Luni , 18 februarie 2013

 

Geneza 1:29,30 ne arată că, imediat după ce a creat diferitele vieţuitoare şi oamenii, Dumnezeu le-a oferit hrana necesară. El a ales ca hrană, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, vegetalele, fructele şi seminţele. Nu se aminteşte nicăieri despre vânare sau despre lupta pentru supravieţuire. Dătătorul generos a pus la dispoziţia tuturor hrană din abundenţă, de care să se bucure fără a recurge la violenţă.

Geneza 1

29. Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.
30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.

Ce contrast între această descriere şi modelele de existenţă propuse de teoria evoluţionistă, care afirmă că omul şi toate celelalte forme de viaţă au apărut în urma unui proces violent de vânare în care supravieţuieşte cel mai puternic! Primele capitole din Geneza nu amintesc nici măcar o dată despre aşa ceva. Din contră, ele arată că la început lumea a fost, practic, un paradis. La sfârşitul descrierii creaţiunii, Biblia spune: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea” (Geneza 1:31).

3. Citeşte Geneza 2:8,9. Ce indiciu găsim aici despre preocuparea deosebită a lui Dumnezeu de a le oferi primilor oameni cele necesare?

Geneza 2

8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

După cum am văzut, Dumnezeu a asigurat hrana necesară pentru toate făpturile pe care le-a creat, inclusiv pentru oameni. Dar, în aceste versete, ni se spune că El a făcut un pas mai departe şi a pregătit special pentru Adam şi Eva o grădină în care creşteau tot felul de pomi plăcuţi la vedere, care aveau fructe gustoase (Geneza 2:9). Această grădină frumoasă şi încărcată cu cele mai diverse fructe a fost modul Său de a-Şi manifesta dragostea şi harul nemărginit. A fost un dar, întrucât Adam şi Eva nu au făcut nimic pentru a-l câştiga şi întrucât Dumnezeu l-a oferit cu mărinimie, fără să aştepte ceva în schimb.

Lumea în care trăim noi este foarte diferită de lumea de la început. Lumea noastră este în mare parte distrusă. Nimic nu a rămas neatins. În pofida acestui lucru, există dovezi puternice că Dumnezeu este dragoste.

„Natura este o putere, dar Dumnezeul naturii este nemărginit în putere. Lucrările Sale vorbesc despre caracterul Său. Cei care-L judecă după lucrările mâinilor Sale şi nu după presupunerile marilor oameni, vor vedea prezenţa Sa în toate.” (Ellen G. White, The Signs of the Times, 13 martie 1884). Observă natura; poţi observa prezenţa lui Dumnezeu în toate?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO