Înşelată de dovezi

Studiul 6

Marti , 5 februarie 2013

 

5. Citeşte Geneza 3:4-6. Ce paşi ai căderii în păcat descoperim în căderea lui Adam şi a Evei? Ce lecţii deprinse de aici ne pot fi utile atunci când ne confruntăm cu ispitele?

Geneza 3

4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,

5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

6. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Satana a reuşit să o atragă pe Eva în discuţie şi să îi stârnească îndoiala cu privire la porunca lui Dumnezeu şi la motivul pentru care El a dat-o. Apoi îi spune că Dumnezeu nu le-a spus adevărul şi îi oferă o explicaţie a motivului care ar fi stat în spatele interdicţiei de a mânca din fructul acelui pom. În opinia lui, Dumnezeu le reţinea un lucru bun pentru a-i împiedica să-şi atingă potenţialul maxim. Prin aceste afirmaţii, Satana întăreşte insinuarea pe care a strecurat-o în prima sa întrebare, legată de oprirea de a nu mânca din toţi pomii din grădină.

Eva ajunge la concluzia că e benefic să mănânce din fructul acelui pom pornind de la trei dovezi. În primul rând, ea vede că pomul era bun de mâncat. Probabil că l-a văzut pe şarpe mâncând un fruct. Poate că el i-a spus că fructul era gustos. Este interesant că, deşi Dumnezeu le spusese să nu mănânce din el, Eva remarcă faptul că rodul pomului era „bun de mâncat”. Iată un exemplu tipic de conflict între ceea ce ne spun simţurile şi ceea ce ne spune Cuvântul clar al Domnului! O a doua dovadă este aceea că pomul era plăcut de privit. Nu încape îndoială că toate fructele din Eden erau frumoase, dar, dintr-un motiv necunoscut, Eva este în mod special atrasă de fructul pe care i-l oferă Satana.

Presupusa putere a acestui fruct de a deschide cuiva mintea este al treilea motiv pentru care Eva alege să mănânce din el. Şarpele a asigurat-o că, dacă va mânca din fruct, îşi va lărgi orizontul cunoaşterii şi va deveni ca Dumnezeu. De fapt, potrivit Scripturii, Eva „se asemăna” deja cu Dumnezeu, pentru că El i-a făcut pe oameni, parte bărbătească şi parte femeiască, după chipul Său (Geneza 1,27).

Geneza 1

27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Scriptura ne spune că Eva a fost amăgită şi că Adam nu a fost amăgit (1 Timotei 2:14). Dacă nu a fost amăgit, de ce a mâncat Adam din fruct? El a ales de bunăvoie să nu asculte de Dumnezeu, preferând să o urmeze pe Eva. Cât de frecvent întâlnim acest tip de comportament şi astăzi! Cât de uşor ne lăsăm ispitiţi de ceea ce spun alţii sau de ceea ce fac alţii, chiar dacă vorbele sau faptele lor sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu! Adam a ascultat de Eva şi nu de Dumnezeu, iar ce a urmat a fost un adevărat coşmar, cunoscut astăzi sub numele de „istoria omenirii” (vezi Romani 5:12-21).

1 Timotei 2

14. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

Romani 5

12. De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

13. (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.

14. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

15. Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur Om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.

16. Şi darul fără plată nu vine ca prin acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul a adus osânda; dar darul fără plată, venit în urma multor greşeli, a adus o hotărâre de iertare.

17. Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)

18. …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

19. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

20. Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;

21. pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO