Sanctuarul ceresc (1)
Studiul 12
Duminica , 16 decembrie 2012
Punctul fundamental de doctrină numărul 24 afirmă în introducere: „În ceruri, există un sanctuar – adevăratul cort ridicat nu de om, ci de Domnul” (vezi Evrei 8:2). Una dintre premisele biblice fundamentale este existenţa unui sanctuar ceresc (Psalmii 11:4).
Evrei 8
2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.Psalmii 11
4. Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.1. Citeşte Evrei 8:1-5. Care este ideea principală a acestui pasaj?
Evrei 8
1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.”Aflăm de aici că Sanctuarul pământesc este o copie sau o reproducere a Sanctuarului ceresc; aceasta înseamnă că între cele două există cel puţin o anumită corespondenţă funcţională. Sanctuarul pământesc ne învaţă foarte multe lucruri despre cel ceresc; de aceea, indiferent ce însemna el pentru poporul Israel, adevărata lui semnificaţie se găsea în Sanctuarul ceresc şi în ce urma să se întâmple acolo. Modelul pământesc ne învăţa despre realităţile din Sanctuarul ceresc prin eficacitatea jertfelor şi a slujirii preoţeşti. Slujbele din Sanctuarul pământesc erau mijlocul prin care Dumnezeu le prezenta copiilor Săi principiile mântuirii, fiind o prefigurare a slujirii Domnului Hristos în Sanctuar (Evrei 9:9-15), atât prin moartea Sa, cât şi, ulterior, prin mijlocirea din Sanctuarul ceresc.
Evrei 9
9. Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. 10. Ele sunt doar nişte porunci pământeşti date, ca toate cele privitoare la mâncări, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare. 11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12. şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică. 13. Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului, 14. cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! 15. Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.Slujirea din Sanctuarul pământesc arăta că, deşi vărsarea de sânge era necesară (Evrei 9:22) pentru ispăşirea păcatului, mai era totuşi nevoie de un Preot care să mijlocească între păcătoşi şi un Dumnezeu sfânt, după aducerea acestui sânge. Slujirea preotului în Sfânta Sfintelor curăţa Sanctuarul de păcat şi cerea din partea poporului întristare şi pocăinţă. În acest mod era ilustrată judecata ca parte integrantă a lucrării complete de mântuire.
Evrei 9
22. Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.Un alt aspect fascinant este ceea ce se afirmă în Evrei 8:1,2, şi anume că scopul pentru care au fost scrise primele 7 capitole din Evrei a fost acela de a îndrepta atenţia cititorului spre realitatea Sanctuarului ceresc şi spre poziţia lui Hristos de Mare-Preot al nostru. Este greu de înţeles cum ar putea cineva să nu observe importanţa pe care o acordă cartea Evrei slujirii lui Hristos în Sanctuarul ceresc, ca parte a Planului de Mântuire. Nu avem în acest pasaj niciun indiciu că Sanctuarul din cer şi, cu atât mai puţin, slujirea Domnului nostru ar trebui înţelese metaforic sau simbolic. De altfel, versetul 5 arată clar că Sanctuarul pământesc – o clădire reală cu preoţi reali şi jertfe reale – era numai o „umbră” a realităţii mijlocirii Domnului în Sanctuarul ceresc.
Evrei 8
1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
