Datoria faţă de noi înşine
Studiul 11
Marti , 11 decembrie 2012
3. Citeşte Matei 22:39. Textul acesta este interesant dacă ne gândim că iubirea de sine este considerată, în general, a fi total opusă creştinismului şi preocupării altruiste, complet dezinteresate pe care ar trebui să o manifeste creştinul faţă de semenii lui. Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte? Cum înţelegem cuvintele Sale şi cum le aplicăm la viaţa noastră în aşa fel încât să reflectăm corect adevăratul creştinism?
Matei 22
39. Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”Iubirea de sine, în sensul creştin, nu este egoism, nu înseamnă să te aşezi pe tine înaintea tuturor. Dimpotrivă, ea înseamnă să îţi cunoşti valoarea în ochii lui Dumnezeu, să cauţi să duci o viaţă cât mai bună posibil, ştiind că o astfel de viaţă va fi o binecuvântare nu numai pentru tine, ci, în primul rând, pentru cei cu care vii în contact.
4. Ce legături poţi face între Matei 22:39 şi textele următoare?
Filipeni 2
5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus: 8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.2 Corinteni 5
14. Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. 15. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.1 Corinteni 10
31. Deci fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. 32. Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu. 33. După cum mă silesc şi eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulţi, ca să fie mântuiţi.1 Petru 1
13. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. 14. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. 15. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 16. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”.Răscumpărarea pe care o obţine prin Hristos îl aduce pe păcătos într-o unire atât de strânsă cu El (Galateni 2:20), încât va dori să trăiască în ascultare de voia Sa. Păcătosul îşi doreşte să aibă gândul lui Hristos, să nu mai trăiască pentru el însuşi, ci pentru Domnul, şi să asculte chemarea Sa la sfinţenie (să renunţe la patimile sale, la tendinţele păcătoase din societatea în care trăieşte şi la necurăţia morală). Dacă ne iubim pe noi înşine, ne dorim pentru noi ce e mai bun şi ce altceva este mai bun decât o viaţă consacrată lui Dumnezeu, o viaţă care să reflecte caracterul şi dragostea Lui, o viaţă trăită nu pentru noi înşine, ci pentru binele altora. Cea mai sigură cale spre o existenţă nefericită este aceea de a trăi doar pentru noi înşine, fără să ne gândim vreodată la binele altora.
Galateni 2
20. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.Gândeşte-te mai mult ce înseamnă, în sens creştin, să te iubeşti pe tine însuţi. Cât de uşor poate degenera iubirea de sine în egoism? Care este singura cale de a ne proteja de această capcană?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
