Studiul 6

Miercuri , 7 noiembrie 2012

 

Până acum, Biblia ne-a vorbit despre speranţa şi făgăduinţele biruinţei pe care creştinul o poate avea. Pe lângă acestea, ea ne oferă şi câteva exemple reale de oameni care au câştigat biruinţa asupra forţelor răului. Să începem cu exemplul lucrării primilor ucenici ai Domnului Isus.

8. Ce misiune le-a fost încredinţată ucenicilor? Cum putem înţelege această misiune în legătură cu marea luptă? Ce ne spune nouă, celor care suntem chemaţi astăzi să le vorbim oamenilor despre Isus? Matei 10:1-8; Marcu 6:7,12,13; Luca 9:1,2; 10:1-20.

Matei 10

1. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
2. Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;
3. Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;
4. Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.
5. Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor;
6. ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.
7. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!”
8. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

Marcu 6

7. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.
12. Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
13. Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Luca 9

1. Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.
2. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

Luca 10

1. După aceea Domnul a mai rânduit alţi şaptezeci de ucenici şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile pe unde avea să treacă El.
2. Şi le-a zis: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
3. Duceţi-vă; iată, vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.
5. În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!”
6. Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
7. Să rămâneţi în casa aceea şi să mâncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.
8. În oricare cetate veţi intra, şi unde vă vor primi oamenii, să mâncaţi ce vi se va pune înainte;
9. să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”
10. Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei şi să ziceţi:
11. „Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră care s-a lipit de picioarele noastre; totuşi să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.”
12. Eu vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.
13. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, demult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă.
14. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
15. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până în Locuinţa morţilor.
16. Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine nesocoteşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
17. Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău.”
18. Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.
19. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
20. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

Este destul de interesant faptul că, atunci când i-a trimis pe ucenici să proclame Evanghelia venirii Împărăţiei lui Dumnezeu, Domnul Isus a considerat că era important să le dea putere peste demoni şi peste duhurile necurate. Lucrul acesta nu este surprinzător, întrucât predicarea corespunzătoare a Evangheliei atrage după sine demascarea acestor puteri. Din moment ce era de aşteptat ca aceste puteri să se manifeste în timpul proclamării Evangheliei, era necesar ca ucenicii să aibă putere peste ele. Aşa cum s-a anticipat, forţele răului au început să se manifeste în timp ce ucenicii mergeau din loc în loc şi predicau; mulţi demoni şi multe forţe ale răului au fost scoase din cei pe care îi posedau.

Se pare că Domnul Isus nu le-a încredinţat celor şaptezeci de ucenici sarcina expresă de a scoate demoni (Luca 10:9). Totuşi acesta este aspectul misiunii care i-a entuziasmat cel mai mult (Luca 10:17). Cei şaptezeci i-au dat bucuroşi lui Isus vestea că, în timp ce mergeau din loc în loc şi predicau Evanghelia Împărăţiei, demonii le erau supuşi. Ei şi-au dat seama în mod sigur că lucrul acesta a fost posibil prin puterea lui Isus, care lucra prin ei.

Se pot spune multe lucruri despre aceste texte şi despre modul în care ar trebui înţelese astăzi, dar ideea principală este aceea că noi, creştinii, am fost chemaţi să ducem Evanghelia în lume şi că avem, prin Hristos, puterea de a o proclama.

Ce aplicaţie personală ar trebui să desprindem din cuvintele lui Isus consemnate în Luca 10:20? Ce este cu adevărat important în viaţă? Ce putem face pentru a ne asigura că ne menţinem atenţia îndreptată spre lucrurile care sunt într-adevăr importante?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO