Exemple de biruitori (2))

Studiul 6

Joi , 8 noiembrie 2012

 

Exemplele de biruinţă asupra forţelor demonice pe care le-am studiat ieri sunt preluate din timpul vieţii Domnului pe pământ. Dar în cartea Faptele apostolilor descoperim noi biruinţe ale urmaşilor lui Isus asupra forţelor demonice.

Bineînţeles că lucrul acesta nu ne surprinde, deoarece cunoaştem făgăduinţele pe care li le-a făcut Domnul Isus ucenicilor în legătură cu prezenţa Duhului Sfânt care avea să-i însoţească după Înălţarea Sa (vezi Ioan 14:16).

Ioan 14

16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;

De asemenea, ştim prea bine că marea luptă dintre Hristos şi Satana va continua până la sfârşitul timpului, cu toate că deznodământul ei a fost hotărât deja la cruce. În această situaţie, urmaşii lui Hristos aveau să fie angajaţi în acest conflict chiar şi după Înălţarea Sa, în mod deosebit în timp ce aduceau la îndeplinire misiunea Evangheliei.
 

9. Ce lecţii putem desprinde din următoarele exemple de biruinţă asupra forţelor răului. Cum le putem aplica la situaţiile cu care ne confruntăm astăzi în lucrarea de evanghelizare şi de mărturisire?

Faptele 5

12. Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon

13. şi niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.

14. Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

15. până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

16. Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Faptele 3

1. Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

2. Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

3. Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

4. Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”

5. Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.

6. Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”

7. L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

8. dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.

9. Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.

10. Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.

11. Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.

Faptele 16

16. Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.

17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”

18. Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

În Faptele 16:16-18, este prezentat un caz neobişnuit. Cuvintele sclavei exprimau un mare adevăr. Totuşi Pavel nu a mai suportat să o audă, pentru că şi-a dat seama ce se petrecea. Puterile supranaturale pe care ea dovedea că le are şi care le aduceau bani stăpânilor ei nu veneau de la Domnul şi Pavel a înţeles lucrul acesta. Când spunea că „oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt”, ea nu se referea la Dumnezeul adevărat, ci, foarte probabil, la un zeu canaanit care era cunoscut sub numele de Elyon (Cel Preaînalt). Observă cât de uşor putea o asemenea confuzie să compromită adevărul, chiar şi prin simpla utilizare a unor cuvinte obişnuite.

Reciteşte Faptele 5:12-16 şi gândeşte-te la faptul că oamenii sperau ca „măcar umbra” lui Petru să treacă peste ei. Ce avertizare trebuie să găsească aici creştinul care lucrează pentru Domnul, mai ales în cazul în care se consideră că lucrarea lui este „de succes”?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO