Studiul 4

Sambata , 20 octombrie 2012

 

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Ioan 2:25; Ieremia 17:9; Tit 1:1,2; Romani 3:19-24; Faptele apostolilor 2:37; Luca 7:47; Efeseni 2:1-5.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Gândul central: Problema păcatului este foarte mare; cât de recunoscători ar trebui să fim că soluţia a fost suficient de mare pentru a o rezolva definitiv!

Problema păcatului” se referă la criza produsă de căderea în păcat a lui Adam şi a Evei în Grădina Edenului, cădere care a adus pe pământ marea luptă dintre bine şi rău. Dumnezeu S-a implicat în această luptă pentru a pune capăt păcatului şi, în cele din urmă, pentru a înlătura efectele sale distrugătoare de pe Pământ şi din univers. Acţiunea Sa de salvare de consecinţele distructive ale păcatului formează doctrina mântuirii. Deşi lupta dintre bine şi rău se desfăşoară aici, pe planeta Pământ (întrucât oamenii au nevoie de mântuire), tema marii lupte ne-a dovedit că problemele sunt, de fapt, universale.

Doctrina mântuirii se referă în primul rând la lucrarea pe care o face Dumnezeu pentru a ne mântui. Totuşi omul are şi el un rol important. Da, este adevărat că Dumnezeu a oferit o soluţie uimitoare pentru salvarea rasei umane. Dar rolul nostru crucial reiese din răspunsul la următoarea întrebare: Care va fi răspunsul nostru la soluţia oferită de El? Destinul veşnic al oamenilor depinde de acest răspuns.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO