Foc şi distrugere (2 Tesaloniceni 1:7-9)

Studiul 11

Miercuri , 12 septembrie 2012

 

6. Care este motivul principal al distrugerii celor nelegiuiţi la a doua venire a lui Isus? Cum să înţelegem aceste versete, în lumina faptului că Dumnezeu este plin de dragoste, de har şi iertare? vers. 7-9

2 Tesaloniceni 1

7. şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,

8. într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.

9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Mulţi oameni nu se simt bine când citesc aceste versete. Ei consideră că Dumnezeul dragostei, al harului şi al milei nu poate recurge la răsplată, răzbunare, pedeapsă şi suferinţă. Totuşi pedeapsa şi răsplata dreaptă sunt o temă frecventă în scrierile lui Pavel (Romani 2:5; 12:19). Pavel nu lasă nicio urmă de îndoială: Dumnezeu va face dreptate într-o zi.

Romani 2

5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

Romani 12

19. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.

Şi de ce nu? Orice guvernare bună din lumea noastră trebuie la un moment dat să îşi exercite forţa pentru a ţine răul în frâu. Forţa nu înseamnă neapărat violenţă (de exemplu, atunci când eşti oprit pentru încălcarea legilor circulaţiei sau când eşti verificat dacă ţi-ai plătit taxele), dar, în unele cazuri, în special când infractorii recurg la acte de violenţă, este necesar ca autoritatea să riposteze violent. Guvernele bune oferă cadrul legal necesar pentru ca să putem trăi cu toţii în pace. De multe ori, răul nu cedează de bunăvoie. Şi cu cât răul are o putere şi o brutalitate mai mare, cu atât este nevoie de o forţă mai mare pentru a-l contracara.

Imaginile din acest pasaj nu sunt plăcute, dar ele ne asigură că Dumnezeu va face tot ce e necesar pentru a pune capăt violenţei şi exploatării.

7. Citeşte Apocalipsa 16:4-7 şi Daniel 7:21,22. Ce ne spun aceste versete cu privire la ceea ce a scris Pavel în 2 Tesaloniceni?

Apocalipsa 16

4. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge.

5. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.

6. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.”

7. Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”

Daniel 7

21. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,

22. până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.

Isus ştie din experienţă personală ce înseamnă suferinţa. Putem avea încredere că El va face dreptate, dar fără a comite vreo nedreptate. Judecata divină va avea ca urmare suferinţa, dar niciodată mai mult decât se impune. Dacă avem încredere în Dumnezeu în vreo privinţă, atunci putem avea încredere că El va da dovadă de înţelepciune şi de dreptate, chiar dacă în prezent mintea noastră nu poate înţelege cum e posibil aşa ceva.

Scopul acestui pasaj nu este acela de a pune accent pe răzbunare, ci de a-i încuraja pe cei persecutaţi şi exploataţi. Vine ziua judecăţii! Nu e nevoie să ne facem singuri dreptate!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO