Suferinţa ca semn al sfârşitului (2 Tes. 1:5,6)

Studiul 11

Marti , 11 sepyembrie 2012

 

În original, 2 Tesaloniceni 1:5-10 pare a fi un pasaj desprins din Vechiul Testament. Aceasta a doua epistolă conţine mult mai multe referinţe la Vechiul Testament decât prima.

2 Tesaloniceni 1

5. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.
6. Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează
7. şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8. într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
10. când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

5. Ce spune Pavel în versetele 5 şi 6? Ce făgăduinţe găsim aici?

Cuvântul dovadă înseamnă „probă convingătoare”, „mărturie” care demonstrează ceva. Ce dovedeşte persecuţia suferită de creştini (vers. 4)? Ea nu este o dovadă a dezaprobării lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, a faptului că la judecata viitoare poporul lui Dumnezeu va fi răzbunat, iar persecutorii lui vor avea parte de suferinţa pe care le-au pricinuit-o altora.

Aici este un mesaj pentru noi: violenţa dă naştere la violenţă, iar cei care folosesc violenţa împotriva altora au motive să se teamă de viitor. Judecata lui Dumnezeu pune lucrurile în ordine. Cei care îi persecută pe credincioşi vor fi aduşi într-o zi la judecată înaintea Sa. Dar cei care suferă nedreptăţi din cauza credinţei pot privi astăzi cu încredere spre judecata viitoare a lui Dumnezeu. În ziua aceea, toţi vor vedea clar că ei au fost mereu în atenţia lui Dumnezeu. Noul Testament îi încurajează pe credincioşi să manifeste har, milă şi iertare unii faţă de alţii. Însă atunci când aceste fapte sunt respinse şi răsplătite cu blesteme, lovituri şi izolare, este încurajator să ştii că nedreptatea nu va dura veşnic. De aceea sfinţilor lui Dumnezeu li se cere să aibă răbdare (vezi şi Apocalipsa 14:12).

Apocalipsa 14

12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Aici, Pavel le reaminteşte tesalonicenilor persecutaţi că „dreapta judecată a lui Dumnezeu” din viitor va demonstra că ei sunt consideraţi vrednici de Împărăţia Sa acum. Mai mult, credinţa şi statornicia lor în încercare confirmă faptul că Dumnezeu i-a ales. Prin urmare, suferinţa creştină este un motiv temeinic de bucurie (vers. 6,7). Ea arată de partea cui vom fi la revenirea lui Isus.

Pavel afirmă că judecata lui Dumnezeu este dreaptă pentru că El îi consideră pe tesaloniceni vrednici de Împărăţia cerului (vers. 5) şi pentru că persecutorii vor fi condamnaţi şi nimiciţi (vers. 6). În ambele cazuri răsplata este consecinţa finală a unui comportament prezent.

Ai suferit vreodată pe nedrept, iar cel vinovat nu a primit nicio pedeapsă vizibilă pentru fapta lui? Dacă da, ce mângâiere poţi găsi în făgăduinţa că va exista o judecată divină? Dar tu te-ai purtat rău cu cineva, ai fost nedrept cu el şi ai scăpat nepedepsit (cel puţin până acum)? Dacă da, cum priveşti făgăduinţa că va exista în final o judecată divină?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO