Recunoştinţa lui Pavel (2 Tesaloniceni 1:3,4)
Studiul 11
Luni . 10 septembrie 2012
Pavel are tendinţa de a folosi fraze foarte lungi. Pasajul din 2 Tesaloniceni 1:3-10 este o singură frază a cărei temă principală este a doua venire a lui Isus. Totuşi, în introducerea ei, nu se aminteşte despre a doua venire:„Suntem datori să-I aducem tot timpul mulţumiri lui Dumnezeu pentru voi” (2 Tesaloniceni 1:3, traducerea autorului). Comentariile lui Pavel referitoare la revenirea lui Isus (vers. 6-10) fac parte din motivele pentru care Îi mulţumeşte Domnului pentru tesaloniceni.
2 Tesaloniceni 1
3. Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult. 4. De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. 5. Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi. 6. Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează 7. şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, 8. într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. 9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, 10. când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.4.Ce principiu important al creşterii în credinţă descoperim în versetele 3 şi 4? Ce se întâmplă cu credinţa atunci când încetează să crească?
Cuvântul trebuie este verbul principal din 2 Tesaloniceni 1:3-10. Pavel se simte dator să-I mulţumească lui Dumnezeu întrucât credinţa tesalonicenilor creşte mereu şi dragostea lor pentru fraţii de credinţă sporeşte. În original, ambele verbe sunt la timpul prezent şi, prin urmare, creşterea lor în credinţă şi în dragoste era continuă şi constantă. Acest tip de creştere este fundamentală pentru ca biserică să fie sănătoasă. La fel ca o plantă, şi biserica moare dacă nu creşte spiritual.
În capitolele 3 şi 4 ale epistolei, Pavel îi aduce bisericii câteva critici semnificative. Dar el ştie că membrii au nevoie de multă apreciere pentru a fi capabili să înţeleagă că aceste critici sunt constructive. De aceea el include în primul capitol multe cuvinte de apreciere. Un motiv pentru care îi apreciază este faptul că ei continuă să rabde persecuţia. El îi laudă în mod special pentru „statornicia” lor în necazuri. Pavel nu mai aminteşte de credinţa, dragostea şi nădejdea lor (1 Tesaloniceni 1:3), ci de credinţa, dragostea şi statornicia lor. Înlocuirea „speranţei” cu „statornicia” îl ajută pe Pavel să introducă mai târziu descrierea celei de-a doua veniri a lui Isus.
1 Tesaloniceni 1
3. căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!Ca urmare a creşterii lor în credinţă şi în dragoste, tăria lor în faţa necazurilor a devenit un motiv de laudă pentru apostoli în toate bisericile prin care aceştia merg. Tesalonicenii au devenit un model de loialitate creştină într-o perioadă critică.
Cum te pot ajuta încercările şi necazurile să creşti în credinţă? Pe de altă parte, nu este mai greu să ne păstrăm credinţa atunci când trecem prin încercări?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
omul care nu vrea nimic din aceasta lume,ci Dumnezeu e singurul lui tel,este invincibil.
m..da,cu siguranta Gheorghe nu are nevoie de teorie ci de un dus cu Duhul Sfant caci doara El te spala pe deplin…si asta doar atunci cand vom privi in noi si negasind nimik Sa-l cautam pe El.Un om care crede in Dumnezeu stie si unde sa Il gaseasca si m mult decat atat credinta trebuie sa aiba o incredintare caci daca nu,e moarta.Cel mai grav este ca bisericile-s pline de oameni beti si nu de vin.Cine oare ar mai fi demn sa-i mai trezeasca?poate vreun pastor care traieste incredintat in marturia Celui ce ne-a mantuit.
bautura asta ….:( nu are leac.e nevoie de foarte mult timp ca sa constientizezi un om ca nu e bine ce face…nu doar de 30 de min.cand un obicei ia intrat in sange(cand satana locuieste in acel om)puterea omului ramane mica pt a mai face ceva.
Imi pare rau ca sunt nevoit sa intervin ,dar apostolul se refera in acest pasaj nu la atitudinea noastra fata de cei ce au nevoie de ajutorul nostru pe care desigur suntem datori sa il acordam nu impotiva vointei lor-Domnul Isus n-a acordat nimanui asistenta daca persoana a refuzat- ci la credinta si la statornicia noastra in circumstantele cele mai vitrege ca in cazul tesalonicenilor pe care apostolul ii apreciaza.Sa-L rugam pe Bunul nostru Tata cersc sa ne ajute sa progresam la nivelul tesalonicenilor si chiar mai mult.
sa nu iti para rau ca ai intervenit…:) 🙂 pace
🙂 poate ca a fost ultima data cand Dumnezeu a mai batut la usa acelui om ca sa il constientizeze de starea in care se afla.Lucrarea lui Dumnezeu e mare si cine poate sa o cunoasca de la inceput pana la sfarsit?pace
Tocmai pt ca Dumnezeu este mare trebuie sa ne temem sa vorbim noi,…inaintea Lui..!Viata aceasta ,reprezinta Insusi harul Sau pana la sfarsit,deci lucrarea Sa de mantuire v-a fi pana la capat…!Dumnezeu a venit ca sa mantuiasca tot.. ce este pierdut!Cel mai trist este ca vor exista f.multi oameni care vor avea o pierdere vesnica de la fata Sa!Preocuparea noastra trebuie sa o avem mai intai pentru viata noastra:suntem in vesnicie sau ne inselam singuri necunoscand de fapt incotro mergem,sau cunoscand,ne mangaiem cu gandul ca Domnul este buuuun si ne accepta oricum?
Andra, am o intrebare pt tine : Cite autobuze ai pierdut ?
Apreciz f mult ca ti-ai luat timp pt acest om nenorocit, ca ai incercat intr-un context nefavorabil sa legi o discutie cu el despre Dumnezeu …
Cred ca este nevoie sa ne largim vedera si sa vedem nevoie celorlanti !
,,lasa morii sa-si ingroape mortii si tu dute de vesteste evanghelia lui Dumnezeu”….asta inseamna ca exista oameni care desi ii vedem ca se misca printre noi,Dumnezeu ii numeste morti.pentru ca in intelepciunea Lui stie ca oricat ar incerca El sa ii intoarca,oamenii aceia nu se vor intoarce la El pentru ca pur si simplu le place ceea ce fac si altceva nu ii intereseaza.pe de alta parte ar trebui sa existe o balanta foarte echilibrata intre a privi la noi (la salvarea noastra)si in acelasi timp ai ajuta pe cei care vor sa fie salvati dar care la inceput nu pot singuri.porunca zice : ,,ca pe tine insuti”..nici mai mult (ca sa nu ramai tu fara)nici mai putin(ca sa nu dai dovada de egoism).
Singurul lucru la care am vrut sa ma rezum este faptul ca nu putem sa numim pe altii pierduti sau neprihaniti daca noi nu ne cunoastem de fapt satarea noastra!Pavel isi exprima recunostinta,in contextul cuoasterii sale,noi insa….
ma gandeam eu ca o sa fiu inteles gresit….in primul si in primul rand eu in comentariul pe care l-am facut am inceput cu un foarte mare ,,poate”ceea ce indica faptul ca nu neaparat era cazul dar exista si posibilitatea aceasta.nu am numit pe acel om pierdut din contra am subliniat in al 2-lea comentariu ca doar Dumnezeu mai poate face ceva atunci cand puterea oamenilor se dovedeste a fi prea mica.si am continuat cu faptul ca tocmai ca nu stiu de ce ti-a scos Dumnezeu in cale pe acel om.eu doar ti-am dat opinia si raspunsunl meu la intrebarea pe care ai pus-o: ,,Nu ii pot oferi nimic si ma intreb: pentru ce mi l-a scos Dumnezeu in cale?”.