Atitudinea faţă de slujbaşii bisericii (1 Tes. 5:12,13)
Studiul 10
Duminica , 2 septembrie 2012
Cele două versete de care se ocupă secţiunea de astăzi urmează după ultimul îndemn pe care l-am studiat săptămâna trecută: „De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii” (vers. 11). Lucrarea de încurajare este necesară în bisericile locale în procesul de formare a ucenicilor. Secţiunea de astăzi analizează modul în care ar trebui să răspundă ucenicii la eforturile conducătorilor şi învăţătorilor lor.
1. Citeşte 1 Tesaloniceni 5:12,13. Care este ideea de bază şi cum ar trebui să o aplicăm în viaţa noastră? Cum putem colabora mai bine cu cei care ne „cârmuiesc în Domnul”? Cum îi putem susţine şi preţui?
1 Tesaloniceni 5
12. Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. 13. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi.În original, structura versetului 12 indică faptul că toate cele trei expresii din a doua jumătate a versetului se referă la conducătorii bisericii din Tesalonic. Pavel îi îndeamnă pe membri să îi „privească bine”, adică să le dea atenţie, să îi respecte, să le recunoască autoritatea. Probabil că unii membri nu respectau autoritatea. Cuvântul sfătuiesc exprimă ideea de a instrui, a avertiza şi chiar de a determina pe cineva să aibă o purtare cuviincioasă. Conducătorii bisericii trebuie deseori să dea dovadă de fermitate, lucru care nu este întotdeauna apreciat, dar Pavel le cere membrilor să-i preţuiască din cauza problemelor cu care aceştia se confruntă. Dorinţa sa este ca toţi membrii bisericii să trăiască în pace unii cu alţii.
Limbajul întrebuinţat în aceste versete reflectă tehnicile antice de tratare a oamenilor. Marii cugetători din vremea lui Pavel ştiau că lucrul cu oamenii este dificil. Ei îi încurajau pe conducători să pună cu atenţie diagnosticul stării persoanei cu probleme, să observe dacă era deschisă la schimbare sau nu, să aleagă timpul potrivit şi să aplice remediul adecvat. Mai presus de orice, din partea conducătorilor se aştepta să se cerceteze pe ei înşişi înainte de a încerca să-i corecteze pe alţii. Pavel adaugă câteva elemente la aceste sfaturi de bază. Pentru creştin, modelul de conducere este Dumnezeu, iar obiectivul conducătorilor bisericii este acela ca membrii să ducă o viaţă demnă de copii ai lui Dumnezeu.
În unele culturi, oamenii au tendinţa de a manifesta neîncredere şi de a contesta conducerea; în altele, oamenii o urmează orbeşte. Ce impact are asupra bisericii tale atitudinea faţă de autoritate din mediul în care trăieşti?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
