Încurajaţi-vă unii pe alţii (1 Tesaloniceni 5:9-11)

Studiul 9

Joi , 30 august 2012

 

În 1 Tesaloniceni 5:1-11, Pavel realizează o serie de contraste pentru a ilustra cele două dimensiuni ale judecăţii care va avea loc la revenirea lui Isus. În pasajul de astăzi, Pavel realizează contrastul dintre mânie şi mântuire. Credincioşii nu au motive să se teamă de sfârşitul lumii, pentru că au asigurarea, prin Hristos, că sunt fii ai luminii.

1 Tesaloniceni 5

1. Cât despre vremuri şi soroace, n-aveţi trebuinţă să vi se scrie, fraţilor.

2. Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.

3. Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

4. Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.

5. Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.

6. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

7. Căci, cei ce dorm, dorm noaptea; şi, cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.

8. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.

9. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,

10. care a murit pentru noi, pentru ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.

11. De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

6. Care este mesajul principal al versetelor 8-11? Despre ce speranţă vorbeşte Pavel şi de ce putem să ne-o însuşim personal? Ce referire se face aici la Evanghelie?

În opinia multora, conceptul biblic de „mânia lui Dumnezeu” reflectă mai degrabă cultura specifică vremurilor biblice decât adevărul despre El, însă este o interpretare greşită. Este adevărat că, în Biblie, Dumnezeu a transmis adevărul prin limbajul omenesc limitat. Dar conceptul de „mânie a lui Dumnezeu” nu apare doar în Vechiul Testament; el este des întâlnit şi în Noul Testament, inclusiv în afirmaţiile Domnului Isus (Luca 21:23; Ioan 3:36), în afirmaţiile lui Pavel (Romani 1:18; 1 Tesaloniceni 1:10) şi în viziunile din Apocalipsa (6:16,17; 15:1). Prin urmare, nu îl putem ignora întrucât pare a fi foarte important pentru Dumnezeu şi pentru Planul de Mântuire.

Luca 21

23. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.

Ioan 3

36. Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Romani 1

18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

1 Tesaloniceni 1

10. şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.

Apocalipsa 6

16. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;

17. căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Apocalipsa 15

1. Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.

Spaţiul nu ne permite să intrăm în detalii, dar trebuie să ştim că mânia lui Dumnezeu nu este o manifestare iraţională, impulsivă a mâniei. Căile Domnului nu sunt căile noastre (Isaia 55:8,9). Conceptul biblic de „mânie a lui Dumnezeu” seamănă mai degrabă cu nevoia unei naţiuni de a vedea dreptatea împlinită în dreptul călcătorilor de lege care abuzează şi îi oprimă pe alţii. Cei care persistă în nelegiuire vor fi pedepsiţi şi nimiciţi. Noi toţi am călcat Legea lui Dumnezeu şi ar fi trebuit să suferim pedeapsa meritată dacă nu ar fi suferit-o în locul nostru Domnul Hristos.

Isaia 55

8. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

9. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Vestea aceasta bună despre mânia lui Dumnezeu străbate întregul pasaj. Destinul stabilit de Dumnezeu pentru noi nu este mânia Lui sau condamnarea, ci harul şi mântuirea. Prin Domnul Hristos, El ne oferă ocrotire pentru ca la judecată să nu fim nimiciţi. De aceea Pavel credea că mânia lui Dumnezeu, dacă era corect înţeleasă, era un motiv de încurajare, nu de teamă (1 Tesaloniceni 5:11). Prin Hristos, nu mai trebuie să suferim mânia lui Dumnezeu, pentru că El a suferit-o în locul nostru pe cruce.

1 Tesaloniceni 5

11. De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr.

Aceasta este cu adevărat o veste bună!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO