Ca să nu fim o povară (1 Tesaloniceni 2:9-12)
Studiul 5
Joi , 2 august 2012
7. În afară de predicarea Evangheliei, cu ce s-a mai ocupat Pavel în timpul în care stat în Tesalonic? De ce? 1 Tesaloniceni 2:9,10
1 Tesaloniceni 2
9. Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu. 10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi care credeţi.Ar fi o exagerare să luăm literal afirmaţia lui Pavel că lucra „zi şi noapte”. Expresia din limba greacă trebuie înţeleasă în sens calitativ, şi nu cantitativ (cât timp muncea). Prin urmare, Pavel vrea să spună că lucra mai mult decât îl chema datoria, tocmai pentru a nu fi o povară pentru credincioşi, din dorinţa ca nimic să nu stea în calea mărturiei pe care le-o dădea.
În plus, el era foarte atent ca purtarea sa să nu aducă vreo ofensă lui Dumnezeu sau oamenilor (vezi 1 Tesaloniceni 2:10; Luca 2:52). Pavel şi apostolii căutau să fie „fără prihană” în relaţiile cu oamenii, astfel încât atenţia lor să se îndrepte numai asupra Evangheliei.
1 Tesaloniceni 2
10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi care credeţi.Luca 2
52. Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.8. Ce imagine foloseşte Pavel în 1 Tesaloniceni 2:11,12 pentru a descrie modul în care s-a purtat cu tesalonicenii? Vezi şi Luca 11:11-13. Ce învăţăm de aici?
1 Tesaloniceni 2
11. Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream 12. să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.Luca 11
11. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte? 12. Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion? 13. Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”Un tată bun stabileşte limite şi oferă încurajare şi dragoste. El îşi adaptează metodele de educaţie şi disciplinare la personalitatea unică a copilului şi la starea lui emoţională. În funcţie de copil şi de situaţie, tatăl fie încurajează, fie face morală, fie aplică o pedeapsă.
În lucrarea misionară a lui Pavel se observă o tensiune. Pe de o parte, el căuta mereu să-şi adapteze metoda de lucru pentru a se potrivi cu personalitatea unică a oamenilor şi cu situaţia în care ei se aflau; pe de altă parte, era foarte preocupat ca faptele lui să corespundă predicării. Cum putem fi corecţi, consecvenţi şi sinceri şi, totodată, să fim pe placul tuturor?
Secretul lui Pavel era dragostea pe care le-o purta credincioşilor. El făcea tot posibilul pentru a fi un model pentru ei, dar îşi dădea seama că existau anumite lucruri pe care ei nu le puteau „purta” încă (vezi şi Ioan 16:12). De aceea a lucrat cu mâinile şi şi-a adaptat învăţăturile la ascultătorii săi, pentru ca nimic să nu-i împiedice să accepte Evanghelia. Avem aici o lecţie impresionantă despre sacrificiul de sine.
Ioan 16
12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
