Sosirea în Corint

Studiul 2

Miercuri , 11 iulie 2012

 

Faptele 18:1-18 se intersectează cu istoria lumii în două puncte. Primul este expulzarea iudeilor din Roma în timpul domniei lui Claudiu (Faptele 18:2). Informaţiile din sursele extrabiblice plasează acest eveniment în anul 49 d.Hr. Celălalt este menţionarea proconsulului Galion („cârmuitor”, cap. 18:12). Proconsulii din Corint erau numiţi o dată la un an, iar informaţiile din inscripţii şi alte izvoare datează corect perioada în care el a fost în funcţie între anii 50 şi 51 d.Hr. Cercetătorii critici pun la îndoială istoricitatea cărţii Faptele apostolilor, dar există multe referinţe de acest tip care confirmă istoricitatea ei.

Fapte 18

1. După aceea Pavel a plecat din Atena şi s-a dus la Corint.

2. Acolo a găsit pe un iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

3. Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.

5. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii şi dovedea iudeilor că Isus este Hristosul.

6. Fiindcă iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.”

7. Şi, după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

8. Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei şi au fost botezaţi.

9. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

10. căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate.”

11. Aici a rămas un an şi şase luni şi învăţa printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

12. Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată

13. şi au zis: „Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii.”

14. Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, iudeilor!

15. Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.”

16. Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

17. Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

18. Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.

Timotei a călătorit, probabil, de la Tesalonic la Bereea împreună cu Pavel şi Sila (Faptele 17:10,14,15) după alungarea lor din Tesalonic. Apoi i s-a alăturat lui Pavel în Atena, iar de acolo a fost trimis la Tesalonic (1 Tesaloniceni 3:1,2). După aceea i s-a alăturat lui Sila (Faptele 18:5) şi, în cele din urmă, a mers la Corint pentru a se întâlni cu Pavel. Prima Epistolă către tesaloniceni a fost scrisă, probabil, din Corint la scurt timp după sosirea lui Timotei. Pavel ştia ce credeau oamenii din Ahaia, regiunea unde se afla Corintul (1 Tesaloniceni 1:7,8), iar în această primă scrisoare a răspuns la informaţiile pe care i le adusese Timotei (1 Tesaloniceni 3:5,6).

Fapte 17

10. Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.

14. Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.

15. Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.

1 Tesaloniceni 3

1. De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena

2. şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,

1 Tesaloniceni 1

7. aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia.

8. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea.

1 Tesaloniceni 3

5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

4. Citeşte 1 Corinteni 1:18 – 2:2. Care este ideea principală pe care o transmite Pavel aici? Ce ni se spune despre strategiile misionare folosite de Pavel în Atena şi în Corint?

1 Corinteni 1

18. Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.

19. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.”

20. Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?

21. Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

22. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune;

23. dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie;

24. dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

25. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.

26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

28. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;

29. pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

30. Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,

31. pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.”

1 Corinteni 2

1. Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

2. Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.

Probabil că Pavel nu a fost satisfăcut de rezultatul întâlnirii sale cu filosofii din Atena, pentru că în Corint ia decizia de a-i aborda pe greci mai direct. El nu renunţă la ideea de a-i întâmpina pe oameni la nivelul lor, pentru că recomandă această metodă în mod clar în aceeaşi epistolă (1 Corinteni 9:19-23). Ceea ce demonstrează el în Atena şi în Corint este faptul că procesul de întâmpinare a oamenilor la nivelul lor nu este o ştiinţă exactă; este nevoie de învăţare şi de adaptare permanentă. Pavel nu a folosit aceeaşi metodă de abordare în toate cetăţile. El varia metodele în funcţie de timpul, cultura şi circumstanţele în care lucra.

1 Corinteni 9

19. Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.

20. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;

21. cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.

22. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

23. Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Reciteşte pasajele studiate astăzi. Ce relevanţă au ele pentru noi, într-o vreme în care „înţelepciunea lumii” intră în conflict cu „nebunia crucii”?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO