Pavel îşi mărturiseşte simţămintele

Studiul 2

Joi , 12 iulie 2012

 

5. Citeşte 1 Tesaloniceni 2:17 – 3:10. Ce ne spune pasajul acesta despre ataşamentul emoţional şi despre relaţia lui Pavel cu aceşti credincioşi? Ce învăţăm de aici despre modul în care ar trebui să ne raportăm la cei cărora le slujim?

1 Tesaloniceni 2

17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi câtăva vreme de voi, cu faţa, dar nu cu inima, am avut cu atât mai mult dorinţa să vă vedem.

18. Astfel, o dată şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.

19. Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?

20. Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.

1 Tesaloniceni 3

1. De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena

2. şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră,

3. pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi.

4. Şi, când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi.

5. Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.

6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

7. De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră.

8. Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.

9. Cum putem noi oare să mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru?

10. Zi şi noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea faţa şi să putem împlini ce mai lipseşte credinţei voastre.

Datorită profunzimii gândirii lui şi tonului său agresiv (vezi, de exemplu, Galateni 1:6,7; 3:1-4; 4:9-11), Pavel lasă uneori impresia că ar dispreţui sentimentele şi relaţiile personale. Însă acest interludiu fascinant din 1 Tesaloniceni ne demonstrează contrariul. Pavel era un misionar care se axa pe relaţii, respectând Marea Trimitere, unde accentul principal este pus pe formarea de ucenici (Matei 28:19,20).

Galateni 1

6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.

7. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

Galateni 3

1. O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?

2. Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei?

3. Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

4. În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă în adevăr, e în zadar!

Galateni 4

9. Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

10. Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.

11. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.

Matei 28

19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

În pasajul studiat, Pavel îşi dezvăluie emoţiile. El le mărturiseşte tesalonicenilor că îşi doreşte mult să-i vadă. Dorinţa sa este ca, la venirea lui Isus, ei să fie slava lucrării sale. Pavel nu este satisfăcut ca în final să capete singur mântuirea; el vrea o dovadă că viaţa lui a produs o schimbare permanentă în bine pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

În momentul în care nu a mai putut „răbda” dorul faţă de credincioşii din Tesalonic, Pavel l-a trimis pe Timotei să-i aducă veşti despre ei. Temerea lui era ca nu cumva Satana să îi fi îndepărtat de convingerile pe care le îmbrăţişaseră la început. Însă veştile aduse de Timotei despre statornicia lor în credinţă l-au îmbărbătat foarte mult.

În 1 Tesaloniceni 3:6 se face o aluzie interesantă la un sentiment mai profund. Pavel se bucură că ei păstrează o amintire plăcută despre el şi că doresc să îl vadă la fel de mult cum şi el îşi doreşte să îi vadă pe ei. Întrucât plecarea din Tesalonic a fost bruscă, se pare că el nu ştia sigur ce părere îşi făcuseră despre el şi despre absenţa lui. De aceea, vestea despre credincioşia tesalonicenilor a însemnat foarte mult pentru el. Sentimentul valorii personale era legat probabil, într-o oarecare măsură, de succesul misiunii sale. Până la urmă, şi Pavel era om!

1 Tesaloniceni 3

6. Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.

Veştile aduse de Timotei i-au produs o mare bucurie. Dar bucuria aceasta nu îi potoleşte dorul de a-i vedea personal şi de a continua instruirea lor în umblarea creştină. Totuşi, pentru că nu putea să îi viziteze personal, îl trimite mai întâi pe Timotei şi apoi le scrie scrisori. Aceste scrisori sunt incluse în Noul Testament.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO