duminică, 8 iulie 2012
1

Opoziţia din Tesalonic

Studiul 2

Duminica , 8 iulie 2012

 1. Care a fost motivul principal al opoziţiei faţă de mesajul lui Pavel? Ce  acuzaţii i s-au adus pentru a stârni interesul autorităţilor faţă de acest caz? Cum au răspuns autorităţile? Faptele 17:5-9

Fapte 17

5. Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
6. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,
7. şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun că este un alt Împărat: Isus.”
8. Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
9. care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Atunci când cineva predică învăţături noi şi oamenii se entuziasmează, conducătorii şi învăţătorii altor grupuri religioase pot deveni invidioşi. Atenţia care le era acordată altădată este acum îndreptată spre altcineva. Faptul acesta îi determină să recurgă la metode iraţionale pentru a încerca să reducă influenţa noului învăţător.

Potrivit istoricului roman Tacitus, cu puţin timp înainte de evenimentele descrise în Fapte 17, între iudeii din Roma a apărut un conflict din cauza unui om pe care Tacitus îl numeşte „Chrestus”. Termenul reflectă interpretarea probabil greşită (datorată scrierii greşite a numelui lui Hristos) pe care o dădeau romanii conceptului iudaic de Mesia, în greacă, „Hristos”. Se pare că cineva predicase Evanghelia în Roma şi dezbinase comunitatea iudeilor de acolo. Pentru autorităţile romane, agitaţia cu privire la Mesia suna a pregătire pentru instalarea unui nou împărat pe tronul Romei (vezi Faptele 17:7). Probabil că acesta a fost motivul pentru care împăratul Claudiu i-a expulzat pe toţi iudeii din capitală (cap. 18:2). Câţiva exilaţi s-au stabilit sau au trecut prin Tesalonic, aducând la cunoştinţa locuitorilor cetăţii ce se întâmplase la Roma. Ştiind că Evanghelia produsese tulburări serioase printre iudeii de acolo, conducătorii religioşi din Tesalonic au luat hotărârea să împiedice astfel de manifestări în cetatea lor.

Cetatea Tesalonic era condusă de un consiliu format, probabil, din cinci sau şase „dregători” care luau deciziile împreună. Procedura aceasta le oferea o autonomie destul de mare faţă de Roma, o autonomie la care, bineînţeles, nu erau dispuşi să renunţe. Dat fiind contextul, reacţia autorităţilor în acest caz a fost destul de interesantă. Dacă s-ar fi repetat situaţia din Roma, noii creştini ar fi fost supuşi unor pedepse corporale aspre. Totuşi conducătorii cetăţii au acţionat cu imparţialitate (compară cu Fapte 16:22-40). Au luat de la noii creştini o sumă considerabilă, ca o garanţie că nu vor produce alte tulburări, iar apoi i-au lăsat pe toţi să plece.

Fapte 16

22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.
25. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30. i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
32. Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.
35. Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele, să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora.”
36. Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum, dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace.”
37. Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!”
38. Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, când au auzit că sunt romani.
39. Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au rugat să părăsească cetatea.
40. Ei au ieşit din temniţă şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

Gelozia şi invidia ne pot distruge. Ce putem învăţa din viaţa şi din învăţăturile lui Isus pentru a obţine biruinţa asupra acestor emoţii distrugătoare?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO