Aplicaţie

Studiul 13

Vineri , 29 iunie 2012

 

Planurile pentru continuarea şi extinderea lucrării tale. Toţi cei implicaţi în lucrarea de mărturie şi evanghelizare ar trebui să se gândească la modalităţile de a o continua, ca să nu se transforme într-un eveniment singular. Există modalităţi diferite. Vom menţiona câteva.

1. Împarte răspunderile şi evită să devii un om-orchestră. Păstrează spiritul de echipă – bucuraţi-vă împreună şi de muncă, şi de laude.

2. Fă tot posibilul ca biserica să nu uite de importanţa lucrării echipei tale. Nu uita de prezentarea de rapoarte regulate în cadrul consfătuirilor Departamentului Lucrare Personală, oferirea de informaţii în buletinul bisericii şi la avizierul bisericii şi solicitări pentru sprijin financiar.

3. Caută mereu oameni pe care îi poţi invita personal să se alăture echipei tale sau care să formeze o altă echipă. Dacă cineva se oferă să se alăture echipei tale ca urmare a activităţii voastre şi a rapoartelor prezentate, este foarte bine; totuşi, este mai bine să îi inviţi pe oameni personal în loc să faci un apel general pentru voluntari.

4. Instruirea regulată este obligatorie.

Pentru discuţie

1. Discutaţi răspunsurile la întrebarea finală de la secţiunea de marţi.

2. „Noi trebuie să fim canale prin care Domnul poate transmite lumii lumină şi har. Cei căzuţi de la credinţă trebuie să fie recâştigaţi. Noi trebuie să îndepărtăm păcatele, umilindu-ne înaintea lui Dumnezeu, prin mărturisire şi pocăinţă, inimile noastre mândre. Valuri de putere spirituală trebuie să se reverse asupra acelora care sunt pregătiţi să o primească.” (Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, pag. 46) Ce este necesar să facem şi de ce pentru a-i readuce pe oameni în biserică?

3. Atunci când oamenii pleacă, noi să îi iubim în continuare, să păstrăm legătura cu ei, să nu-i judecăm şi să nu îi numim „apostaţi”, să nu „aruncăm” în ei cu citate din Ellen White care vorbesc despre oamenii care se îndepărtează de biserică. Dimpotrivă, experienţele lor să fie pentru noi o ocazie în care să ne verificăm pe noi înşine dacă suntem în credinţă (2 Cor. 13:5) şi să ne întrebăm ce am fi putut face altfel pentru ca sufletele acestea să rămână între noi. Mai mult chiar, să nu facem niciun gest care să îngreuneze cumva întoarcerea lor. Cum putem aplica aceste principii la atitudinea noastră, ca biserică, faţă de cei care au plecat din diferite motive?

2 Corinteni 13

5. Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO