Lucrători potriviţi la locul potrivit
Studiul 9
Marti , 29 mai 2012
Când oamenii sunt interesaţi să afle mai mult despre Dumnezeu şi despre biserica Sa, trebuie să-i alegem cu grijă pe cei care vor lucra cu ei. Trăim într-o societate multiculturală şi ar fi bine ca lucrătorul ales să aibă aceeaşi naţionalitate şi limbă (şi poate chiar vârstă) ca persoanele interesate. E bine să ţinem cont de maturitatea spirituală a lucrătorului, de cunoştinţele lui biblice, de deprinderile lui de comunicare, de experienţa mântuirii pe care a trăit-o. Lucrătorii aleşi trebuie să fie potriviţi pentru cei cu care lucrează.
În acest domeniu, nu este valabil principiul „o singură măsură se potriveşte tuturor”. Deşi viaţa şi călătoria spirituală a fiecărui om sunt unice, există totuşi asemănări între experienţele oamenilor şi trebuie să căutăm să potrivim, pe cât posibil, experienţa lucrătorului cu cea a persoanei interesate.
4. Ce sarcini sunt enumerate în Faptele 6:1-8? Care au fost rezultatele când au fost aleşi lucrători potriviţi pentru aceste sarcini?
Fapte 6
1. În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele. 2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese. 3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta. 4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” 5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. 6. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei. 7. Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă. 8. Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.Observaţi paşii urmaţi: problema a fost prezentată ucenicilor; ei le-au cerut credincioşilor să găsească şapte bărbaţi care să se ocupe de această problemă; credincioşii au venit la ucenici cu cei aleşi; ucenicii i-au întărit prin punerea mâinilor. Iar numărul ucenicilor a crescut rapid.
Deşi Ştefan şi ceilalţi şase urmau „să slujească la mese”, calificarea lor nu pare a fi doar aceea de a avea capacitatea să strângă şi să împartă alimente. Credincioşii au căutat oameni plini de Duhul Sfânt, întrucât lucrarea lor pentru evreii vorbitori de limbă greacă era tot o lucrare de mărturie şi evanghelizare. Astfel, vedem că însărcinarea acestor noi aleşi era crucială pentru lucrarea bisericii primare, deoarece ei îi eliberau de această sarcină pe evangheliştii din linia întâi şi totodată susţineau în mod activ lucrarea lor (vezi vers. 8). Putem afirma şi de data aceasta că, indiferent de activităţile în care se implică membrii bisericii, implicarea lor va contribui la eforturile bisericii pentru lucrarea de mărturie şi evanghelizare şi le va susţine în mod direct sau indirect.
Talentele înnăscute, darurile spirituale şi instruirea specifică sunt importante pentru ca lucrarea bisericii să aibă succes, dar atitudinea personală este şi mai importantă. Observăm că în Faptele 16:1-5 şi Faptele 4:36,37, atitudinea lui Timotei şi a lui Barnaba a fost aceea de a face tot ce era necesar pentru a susţine lucrarea Evangheliei. Barnaba şi-a donat bunurile personale, iar Timotei s-a supus ritualului circumciziei pentru a nu-i supăra pe unii iudei. Lecţiile pe care le putem desprinde de aici sunt evidente.
Fapte 16
1. În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată grec. 2. Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine. 3. Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina iudeilor care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4. Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. 5. Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau la număr din zi în zi.Fapte 4
36. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un levit, de neam din Cipru, 37. a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
