Învăţarea prin observaţie
Studiul 8
Luni , 21 mai 2012
Cei care doresc să Îl slujească pe Domnul trebuie să ştie că există două etape ale învăţării şi că prima o determină pe cealaltă: mai întâi învăţăm cum să-L cunoaştem pe Isus, apoi învăţăm cum să le vorbim altora despre El şi despre ce le oferă El tuturor oamenilor.
2. Citeşte despre hrănirea celor cinci mii (Matei 14:13-21; Marcu 6:30-44; Luca 9:10-17; Ioan 6:1-14). Enumeră lucrurile pe care ucenicii au putut să le observe cu acea ocazie şi care le-au fost utile ulterior, în lucrarea lor. Ce alte lucruri putem presupune că au mai observat? Citeşte şi comentariile lui Ellen G. White din Hristos, Lumina lumii, pag. 364-371.
Matei 14
13. Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi. 15. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16. „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.” 17. Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18. Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19. Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. 20. Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri. 21. Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.Marcu 6
30. Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 31. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32. Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33. Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri. 35. Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi ziua este pe sfârşite. 36. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele dimprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37. „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?” 38. Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci şi doi peşti.” 39. Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40. Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci. 41. El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit la toţi. 42. Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43. şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti. 44. Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.Luca 9
10. Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11. Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare. 12. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele dimprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.” 13. Isus le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.” 14. Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.” 15. Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos. 16. Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului. 17. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.Ioan 6
1. După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2. O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. 3. Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. 4. Paştile, praznicul iudeilor, era aproape. 5. Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” 6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. 7. Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.” 8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: 9. „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?” 10. Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. 11. Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. 12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13. Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.”Cât de emoţionant trebuie să fi fost să Îl asculţi pe cel mai mare predicator şi totodată să observi cum prezenta El Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 9:11) trezind, probabil, în fiecare inimă dorinţa de a fi acolo!
Principiul învăţării prin observaţie este potrivit pentru toţi oamenii. Învăţarea din cărţi sau prin ascultarea lecţiilor trebuie să aibă la bază învăţarea prin observaţie şi prin participare. Isus Şi-a dorit ca ucenicii lui Ioan Botezătorul să înveţe din ceea ce observau.
3. Ce au observat ucenicii lui Ioan Botezătorul şi ce Şi-a dorit Isus ca ei să-i transmită lui Ioan ca urmare a observaţiilor lor? Ce lecţii i-a învăţat El atât pe Ioan, cât şi pe propriii ucenici? Matei 11:1-11
Matei 11
1. După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor. 2. Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos 3. şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: 5. orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. 6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” 7. Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 8. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. 9. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; 10. căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” 11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.Ioan Botezătorul declarase despre Isus că este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Însă, după aceea, el a fost închis şi nu a mai avut posibilitatea să predice, iar despre lucrarea lui Isus primea numai veşti indirecte. Se pare că experienţa din închisoare a făcut ca în mintea lui să apară unele îndoieli cu privire la Isus. Când apar îndoieli, ar trebui să mergem la Isus, la fel ca Ioan. Isus i-a trimis pe ucenicii lui Ioan înapoi să-i spună ce au auzit şi au văzut. Ioan s-a bucurat, dar nu ni se spune ce impact a avut întâlnirea cu Isus asupra lucrării lor de mărturie şi evanghelizare.
Noi nu putem face minuni, aşa cum a făcut Domnul Isus. Dar, dacă suntem dispuşi să murim faţă de noi înşine şi să trăim pentru alţii, ce putem face în sfera noastră de influenţă pentru a reflecta lucrarea împlinită de El pe pământ?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
