miercuri, 9 mai 2012
2

Mărturia unei vieţi neprihănite

Studiul 6

Miercuri , 9 mai 2012

 

Este adevărat că faptele sunt mai grăitoare decât vorbele? Da, este foarte adevărat. Deşi putem transmite un mesaj prin fapte fără cuvinte, putem să-l transmitem la fel de bine şi prin cuvinte însoţite de fapte. Mesajul este foarte convingător atunci când înglobează atât faptele, cât şi cuvintele şi atunci când acestea sunt în armonie unele cu altele. Când susţinem că Îl iubim pe Dumnezeu şi apoi ne purtăm ca şi cum nu L-am iubi, dăm dovadă de ipocrizie. Cea mai rea mărturie dintre toate este aceea în care faptele nu corespund cu mărturisirea de credinţă.

Consecvenţa este foarte grăitoare. Poate că rudele şi prietenii nu par a asculta cuvintele pe care le rosteşti, dar ei urmăresc să vadă dacă ele sunt în armonie cu ceea ce faci, cu modul tău de a trăi.

5. Citeşte 1 Petru 3:1-15. Ce ne spun aceste versete despre influenţa vieţii creştine şi despre capacitatea ei de a-i aduce pe oameni la Hristos? Gândeşte-te câtă influenţă ar avea mărturia noastră dacă am trăi aşa cum suntem îndemnaţi în acest pasaj! Ce mesaj ne transmite în special versetul 15 legat de mărturia personală? (Vezi şi Matei 5:16.)

1 Petru 3

1. Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor,
2. când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.
3. Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4. ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor;
6. ca Sara, care asculta pe Avraam şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva.
7. Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.
8. Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi.
9. Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.
10. „Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare,
11. să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească.
12. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul.”
13. Şi cine vă va face rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine?
14. Chiar dacă aveţi de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveţi nicio teamă de ei şi nu vă tulburaţi!
15. Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă,

Matei 5

16. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

Ne putem imagina ce tensiuni apăreau în situaţia în care o femeie păgână Îl primea pe Isus ca Mântuitor, iar soţul ei rămânea păgân. Din dorinţa ca el să fie mântuit, ea ar fi putut manifesta un spirit impulsiv şi cicălitor, deoarece îl considera o parte a câmpului ei misionar. Dar, după cum sugerează Petru, ea Îi putea fi credincioasă Dumnezeului ei şi putea spera şi se putea ruga ca viaţa ei evlavioasă să îl câştige pentru Domnul pe soţul ei necredincios. Cu alte cuvinte, ea putea lăsa ca faptele ei zilnice să fie o mărturie neîntreruptă şi puternică.

Versetul: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor…” se referă la folosirea tuturor posibilităţilor pentru a-i câştiga pe oameni pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Cei din jurul nostru au nevoie nu numai să audă cuvintele noastre bune, ci şi să vadă faptele noastre bune, pentru a vedea puterea lui Dumnezeu la lucru prin noi şi pentru ca Duhul Sfânt să-i convingă să recunoască binecuvântarea şi posibilităţile pe care El le aduce în viaţa noastră. Oamenii trebuie să aibă convingerea că religia creştină nu este numai un nume pe care pretindem a-l purta, ci şi o relaţie care ne dă putere şi de care ne bucurăm. Exemplul este o metodă importantă de învăţare, iar creştinii sunt un exemplu pentru ceilalţi, fie că vor sau nu. Noi dăm mărturie prin ceea ce facem şi prin ceea ce suntem mai mult decât prin ceea ce spunem sau prin ceea ce mărturisim a crede. E normal ca acest gând să fie înfricoşător!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO