Studiul 4

Miercuri , 25 aprilie 2012

 

Există o zicală, potrivită în contextul discuţiei despre câştigarea oamenilor pentru Hristos, care spune: „Oamenilor nu le pasă cât de multe ştim până când nu află cât de mult ne pasă.” Putem să vorbim şi să predicăm oricât, dar, dacă oamenii se simt neînţeleşi, neiubiţi şi neacceptaţi, mărturia noastră este grav afectată, oricât de elocventă ar fi predicarea noastră şi oricât de logice şi adevărate ar fi ideile noastre.

Un exemplu practic de interes faţă de ei este ospitalitatea. Ospitalitatea include acceptarea, omenia, deschiderea, preocuparea, generozitatea, amabilitatea şi prietenia. Toate aceste calităţi ne arată cum vrea Dumnezeu să se poarte creştinii unii cu alţii şi cu aceia pe care vor să-i câştige pentru El.

5. Citeşte relatarea din Marcu 5:1-19 despre omul posedat de demoni. Care dintre cuvintele adresate de Isus acestui om fac referire la faptul că prietenii sunt mai receptivi la Evanghelie dacă le-o împărtăşim noi? Cum ne putem deprinde să aplicăm acest principiu în lucrarea personală de slujire şi mărturie?

Marcu 5

1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.
2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.
6. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”
9. „Care-ţi este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”
10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.
11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12. Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.
14. Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.
15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.
16. Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
18. Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”

Isus ar fi putut să-l îndemne pe om să se întoarcă în cetatea lui şi să le povestească tuturor cum a fost vindecat. Totuşi El i-a poruncit în mod expres să meargă la prietenii lui, ceea ce ne arată o dată în plus cât de adevărat este faptul că aceia cu care avem deja o relaţie apropiată sunt cei mai receptivi la vestea bună despre dragostea, harul şi eliberarea pe care ni le oferă El. La rândul lor, prietenii noştri le vor împărtăşi vestea bună prietenilor lor şi, astfel, mesajul Evangheliei se va răspândi.

Ceea ce este important în acest proces este să avem prieteni în afara cercului de credincioşi. Unii lucrează în mijlocul oamenilor din afara bisericii şi au multe cunoştinţe, dar cunoştinţele nu sunt acelaşi lucru cu prietenii apropiaţi. Totuşi cunoştinţele pot deveni prieteni prin aşa-numita „evanghelizare prin ospitalitate”. Evanghelizarea prin ospitalitate este un rod al ospitalităţii ca stil de viaţă. Ea nu este o manifestare temporară, ci un mod de viaţă. (Vezi şi Luca 14:12-14.)

Luca 14

12. A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”

Ce poţi face pentru a fi mai ospitalier cu cei din jurul tău? Cum te poţi deprinde să te dăruieşti pe tine însuţi pentru a ieşi în întâmpinarea nevoilor celor pe care vrei să-i câştigi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO