În locul altuia

Studiul 4

Marti , 24 aprilie 2012

 

În loc să le oferim oamenilor ce credem noi că au nevoie, trebuie să aflăm ce consideră ei că este important, care sunt îngrijorările lor, problemele lor, care consideră ei să sunt nevoile lor.

4. Cum aborda Pavel diferite categorii de oameni şi cum încerca să se  identifice cu nevoile şi cu îngrijorările lor? Ce lecţie putem desprinde de aici? 1 Corinteni 9:20-22 (Vezi şi Evrei 4:15.)

1 Corinteni 9

20. Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;

21. cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără Lege (măcar că nu sunt fără o Lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub Legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.

22. Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Fără a face compromis în chestiunile de principiu, apostolul Pavel a fost dispus să meargă oriunde şi să facă tot ce putea pentru a-i convinge pe oameni de adevărul Evangheliei. Cu alte cuvinte, el a fost dispus să se pună în locul lor, „să intre în pielea lor” din dorinţa de a-i înţelege şi de a afla care era metoda cea mai bună prin care putea să-i câştige pentru Hristos.

De multe ori, încercăm să le oferim oamenilor ceea ce considerăm noi că au nevoie. Ar trebui ca mai întâi să aflăm care consideră ei că sunt nevoile lor. A ne pune în locul lor înseamnă a încerca să înţelegem viaţa din perspectiva lor şi toate lucrurile care li se par complicate şi controversate; înseamnă a încerca să le înţelegem durerile şi bucuriile; înseamnă a-i întâmpina acolo unde se află.   

Aşa a făcut Isus. Când a fost pe pământ, El S-a identificat cu aceia pe care a venit să îi salveze. El poate înţelege luptele şi durerile noastre, pentru că a trecut prin ele. El a suferit mari dezamăgiri, a îndurat acuzaţii false, respingere şi pedepse nedrepte. El a fost „Dumnezeu cu noi”, simţind cu noi în cel mai deplin sens al cuvântului. Mai mult, pentru că a trecut prin experienţele noastre, El poate să îi întâmpine pe toţi oamenii acolo unde se află ei. Când citim Evangheliile, descoperim că Isus nu a avut o singură metodă de evanghelizare şi de mărturie personală. Când S-a întâlnit cu femeia de la fântâna lui Iacov, El i-a vorbit despre apa vie. Ţăranilor le-a spus pilde despre semănat, despre recoltat şi despre vreme. Pescarilor le-a vorbit despre peşte, despre plase de pescuit şi despre furtuni. Isus avea o metodă minunată de a prezenta marile adevăruri spirituale, legându-le de problemele obişnuite ale vieţii. În felul acesta, cei care Îl ascultau aflau despre apa vie şi despre nevoia de a semăna sămânţa Evangheliei. Mulţi dintre ei au devenit pescari de oameni.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO