Studiul 4

Joi , 26 aprilie 2012

Ocaziile în care oamenii îi abordează pe creştini cu întrebarea: „Ce trebuie să fac să fiu mântuit?” sunt rare. În general, credincioşii trebuie să pornească ei înşişi în căutarea oilor pierdute. Unii afirmă că biserica se aseamănă mult cu o fortăreaţă din care ies câţiva oameni cu ocazia unei campanii de evanghelizare sau a unei activităţi misionare pentru a aduna câţiva convertiţi şi pentru a-i învăţa să nu se apropie prea mult de lumea din care au fost mântuiţi. Nu discutăm aici dacă lucrul acesta este adevărat sau nu. Ideea este că relaţiile semnificative de prietenie ale multor adventişti de ziua a şaptea cu oamenii din afara cercului de credincioşi sunt puţine sau chiar inexistente. Este adevărat că e important să evităm influenţele nesfinte, dar, într-o anumită măsură, izolarea ne împiedică să le ducem oamenilor mesajul Evangheliei.

6. Citeşte cu atenţie Ioan 17:11-19. Ce ne spun aceste versete despre locul creştinului în lume? (Vezi şi Col. 4:2-6.)

Ioan 17

11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

Coloseni 4

2. Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.
3. Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri:
4. ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.
5. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
6. Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

Putem extrage din aceste versete următoarele adevăruri despre relaţia dintre ucenicii lui Isus şi lume: ei sunt în lume (vers. 11); ei nu sunt din lume (vers. 14,16); ei nu vor fi luaţi încă din lume (vers. 15); Isus i-a trimis în lume (vers. 18).

Cu toţii ne naştem în lumea aceasta şi Dumnezeu ne-a dat de făcut o lucrare atâta timp cât trăim aici. Isus ne-a trimis în lume la fel ca pe primii Săi ucenici, pentru a spune la cât mai mulţi oameni despre El şi despre făgăduinţa mântuirii pe care o oferă întregii omeniri.

Misiunea noastră este să lărgim în mod deliberat câmpul misionar personal. Pentru aceasta, s-ar putea să fim nevoiţi să facem schimbări în stilul nostru de viaţă pentru a veni în contact cu cât mai mulţi oameni nereligioşi. Aceasta nu înseamnă să ne compromitem principiile, convingerile şi valorile, ci doar să căutăm ocazii – fără a ne păta conştiinţa – de a ne împrieteni cu ceilalţi şi de a deveni pentru ei canale ale adevărului lui Dumnezeu.

În general, noi folosim metoda invitaţiei, aşteptând ca oamenii să vină la noi, dar Domnul ne-a spus că noi trebuie să mergem la ei. De aceea este necesar să ne întrebăm cât de mult ne-am retras din lume şi dacă nu cumva lucrarea de evanghelizare nu mai este la fel de eficientă din cauza aceasta.

Priveşte la tine: Ai tendinţa de a trăi izolat, departe de lume? Sau, dimpotrivă, eşti prea înrădăcinat în ea? Ce poţi face pentru a te deprinde să trăieşti în lume (şi să fii o mărturie pentru oameni), dar să nu fii „din ea”?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO