Făgăduinţă şi aşteptare

Studiul 13

Luni , 26 martie 2012

 

Întrucât „lucrurile din urmă” se referă la întemeierea Împărăţiei lui Dumnezeu, adventiştii de ziua a şaptea le-au considerat a fi de primă importanţă şi au dorit să atragă atenţia asupra lor prin numele pe care l-au adoptat: Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Cuvântul adventist face referire la credinţa noastră în a doua venire a Domnului Isus.

2. Cum îşi exprimă Petru speranţa în revenirea lui Isus? De ce ocupă această speranţă un loc central în credinţa noastră? Putem afirma că fără ea nu am avea, de fapt, nicio speranţă reală? 2 Petru 3:13

2 Petru 3

13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Aşteptările şi speranţele noastre omeneşti sunt adesea înşelătoare. În multe cazuri, sunt zadarnice, pentru că noi nu avem niciun control asupra evenimentelor viitoare. Speranţele noastre cele mai arzătoare rămân adeseori neîmplinite. Oricât de mult am încerca, nu reuşim să controlăm viitorul. Noi, oamenii, ne confruntăm cu posibilităţi şi probabilităţi. Fiecare plan pe care îl facem este o simplă tentativă. Cursul evenimentelor este complicat, neprevăzut şi influenţat de o prea mare varietate de factori ca să îndrăznim să credem că putem avea putere de decizie asupra lor. Iar nesiguranţa aceasta ne nelinişteşte.

Cu toate acestea, scriitorii biblici ne asigură că nu avem motive de disperare: Domnul controlează evenimentele şi, pe de altă parte, avem făgăduinţa revenirii Sale şi făgăduinţa înnoirii tuturor lucrurilor.

3. Ce speranţă şi ce asigurare găsim în următoarele versete? Pe ce se pune accent în fiecare dintre ele? Ioan 14:2,3; Dan. 2:44; Fapte 3:20,21.

Ioan 14

2. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.

Daniel 2

44. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic.

Fapte 3

20. şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

21. pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.

Textele acestea, ca multe alte pasaje biblice, conţin făgăduinţa că Hristos va reveni şi, chiar mai mult, la revenirea Sa, ne aşteaptă o lume nouă şi o existenţă radical diferită. Încearcă să-ţi imaginezi cum va fi atunci. Noi suntem atât de obişnuiţi cu păcatul, cu boala, cu moartea, frica, violenţa, ura, sărăcia, crima, războiul şi suferinţa, încât cu greu ne putem imagina cum va arăta lumea fără ele. Totuşi noi aşteptăm această lume promisă.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO