Marea noastră asigurare

Studiul 13

Marti , 27 martie 2012

Noi, creştinii adventişti de ziua a şaptea, trăim cu speranţa în revenirea literală a lui Hristos pe acest pământ. Unele grupări creştine fie au abandonat speranţa în această învăţătură, fie au împins-o în ultimul plan, fie au diluat-o şi au spiritualizat-o până acolo încât a ajuns să fie considerată, în principiu, o problemă personală a fiecăruia. Astfel, ei vor spune că revenirea Domnului are loc în inimile noastre atunci când învăţăm să ne îndeplinim rolul în societate sau că, atunci când vom învăţa să-i iubim pe alţii aşa cum ar trebui, se va produce în viaţa noastră a doua venire a lui Hristos. Este adevărat că trebuie să-i iubim pe semenii noştri şi că trebuie să fim cetăţeni buni ai localităţii unde trăim, însă nu putem pune semnul egal între acestea şi a doua venire a lui Isus.

Din perspectiva noastră, şi mai ales dacă ţinem cont de concepţia noastră despre starea morţilor, este greu de imaginat cum ar arăta credinţa noastră dacă am înlătura revenirea fizică şi literală a lui Hristos, moment în care El îi va învia pe cei care au murit crezând în El. Doctrina aceasta este atât de esenţială pentru credinţa noastră, încât, fără ea, întregul sistem s-ar prăbuşi. Toată credinţa şi speranţa noastră culminează cu revenirea literală a lui Hristos „pe norii cerului” (Mat. 24:30); dacă o dăm la o parte, învăţăturile noastre ne duc într-un punct mort.

4. Care este cea mai mare garanţie că Hristos va reveni? Ce eveniment garantează revenirea Sa mai mult decât toate celelalte? De ce? Evr. 9:28; 1 Cor. 15:12-27.

Evrei 9

28. tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.

1 Corinteni 15

12. Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

13. Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.

14. Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.

15. Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

16. Căci, dacă nu învie morţii, nici Hristos n-a înviat.

17. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre,

18. şi prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20. Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.

21. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

22. Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

23. dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

24. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

25. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

Marea speranţă a revenirii Domnului se întemeiază pe ceea ce a făcut El pentru noi la prima Sa venire. Într-un anumit sens, prima Sa venire este incompletă fără cea de a doua. În unele locuri, Biblia foloseşte metafora răscumpărării când face referire la Golgota. Isus Însuşi a spus: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Mat. 20:28). Prin moartea Sa pe cruce, Domnul nostru a plătit preţul de răscumpărare pentru sufletele noastre în mod deplin şi o dată pentru totdeauna. Dar ce rost ar avea să plăteşti preţul de răscumpărare şi să nu te duci să iei ceea ce ai răscumpărat? Oferirea preţului de răscumpărare nu este punctul final al istoriei. După cum un părinte se duce să-l ia pe copilul care i-a fost răpit şi pentru care a plătit răscumpărarea, tot la fel Hristos revine pentru a-i lua cu El pe aceia pentru care a plătit un preţ de răscumpărare atât de mare. Aşadar, prima venire a lui Hristos ne oferă cea mai mare garanţie pentru a doua Sa venire.