Domnul Sabatului (partea a doua)
Studiul 7
Joi , 16 februarie 2012
Prin minunile făcute în Sabat, Mântuitorul a arătat care era scopul real al Sabatului: vindecarea şi refacerea. Menirea pe care i-a dat-o El este aceea de a ne aduce aminte de puterea creatoare a lui Dumnezeu. Sabatul este ziua în care El îi eliberează pe captivi (Luca 4:31-37), îi face pe şchiopi să umble (Luca 13:10-17, Ioan 5:1-9) şi pe orbi să vadă din nou (Ioan 9).
Luca 4
31. S-a coborât în Capernaum, cetate din Galileea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. 32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere. 33. În sinagogă se afla un om care avea un duh de drac necurat şi care a strigat cu glas tare: 34. „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” 35. Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din omul acesta!” Şi dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău. 36. Toţi au fost cuprinşi de spaimă şi ziceau unii către alţii: „Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpânire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” 37. Şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile.Luca 13
11. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. 12. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” 13. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. 14. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!” 15. „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă? 16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?” 17. Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.Ioan 5
1. După aceea era un praznic al iudeilor; şi Isus S-a suit la Ierusalim. 2. În Ierusalim, lângă poarta oilor, este o scăldătoare, numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3. În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. 4. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. 5. Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6. Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” 7. „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” 8. „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.” 9. Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.Ioan 9
1. Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. 2. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3. Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” 6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7. şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.Pentru Isus, Sabatul avea de a face mai mult cu oamenii decât cu regulile. Din acest motiv a făcut El afirmaţia aceea celebră că Sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru Sabat.
În acelaşi timp, după cum aminteam la începutul studiului de săptămâna aceasta, regulile îi protejează pe oameni atunci când sunt respectate corespunzător.
6. Isus a confirmat valabilitatea şi importanţa odihnei în ziua Sabatului atât în timpul vieţii Sale, cât şi la moarte. Care este ideea comună exprimată de toţi cei patru evanghelişti? Ce ne spune aceasta despre Sabat, în special în contextul actual al contestării valabilităţii Sabatului? Mat.27:57 – 28:1; Marcu 15:42 – 16:1; Luca 23:52 – 24:1 şi Ioan 19:31 – 20:1.
_________________________________________________________________________________________________
Matei 27
57. Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. 58. El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-L dea. 59. Iosif a luat trupul, L-a înfăşurat într-o pânză curată de in 60. şi L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. 61. Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. 62. A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat 63. şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia.” 64. Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65. Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” 66. Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.”Matei 28
1. La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul._________________________________________________________________________________________________
Marcu 15
42. Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului – 43. a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. 44. Pilat s-a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş şi l-a întrebat dacă a murit de mult. 45. După ce s-a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. 46. Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. 47. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.Marcu 16
1. După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus._________________________________________________________________________________________________
Luca 23
52. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. 53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni. 54. Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului. 55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, 56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.Luca 24
1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră._________________________________________________________________________________________________
Ioan 19
31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce. 32. Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El. 33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; 34. ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă. 35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. 36. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.” 37. Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe Cine au străpuns.” 38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus. 39. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe. 40. Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape. 41. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.Ioan 20
1. În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt._________________________________________________________________________________________________
Ce a făcut Isus după ce a strigat „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), arătând astfel că lucrarea Sa de răscumpărare s-a sfârşit? S-a odihnit în Sabat! La ce pasaj biblic te trimite cu gândul această afirmaţie? Bineînţeles, la Geneza 2:1-3. La sfârşitul lucrării de creare a lumii, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea. La sfârşitul lucrării de răscumpărare, El S-a odihnit tot în ziua a şaptea.
Ioan 19
30. Când a luat Isus oţetul, a zis: „S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.Geneza 2
1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. 2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.Dacă Legea a fost abolită la cruce după cum susţin unii, atunci de ce primul lucru pe care îl face Mântuitorul după răstignire este acela de a Se odihni în Sabat?
În concluzie, Isus a demonstrat valabilitatea şi importanţa Sabatului atât în timpul vieţii Sale, cât şi la moarte.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
