Domnul Sabatului (prima parte)
Studiul 7
Miercuri , 15 februarie 2012
S-au scris şi încă se mai scriu cărţi care îşi propun să demonstreze că, în timpul vieţii Sale pe pământ, Mântuitorul le-a abătut atenţia oamenilor de la Sabatul zilei a şaptea şi le-a îndreptat-o fie spre închinarea în ziua de duminică, fie (o interpretare mai larg răspândită astăzi) spre ideea că ziua a şaptea a fost înlăturată şi înlocuită cu „odihna” în Hristos, un termen cu un caracter mai general. Însă niciuna dintre aceste alternative nu pare a se regăsi în relatările Evangheliei. În afară de scopul lor evident (dorinţa de a justifica respingerea Sabatului zilei a şaptea de către marea majoritate a lumii creştine în ultimele şaptesprezece sau optsprezece secole), cărţile acestea îşi propun să arate că vindecările făcute de Hristos în Sabat prevestesc desfiinţarea poruncii a patra.
Cum răspundem la aceste argumente? Dacă studiem cu atenţie ce a făcut Domnul Isus în Sabat, vom descoperi exact opusul interpretării forţate pe care aceşti teologi încearcă să o dea evenimentelor relatate în Scriptură.
5. În ce context are loc vindecarea relatată în Matei 12:1-13? De ce face Mântuitorul această vindecare în Sabat? Care este mesajul pe care vrea să îl transmită?
Matei 12
1. În vremea aceea, Isus trecea prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. 2. Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului.” 3. Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? 5. Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? 6. Dar Eu vă spun că aici este Unul mai mare decât Templul. 7. Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfe!”, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. 8. Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.” 9. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. 10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” 11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? 12. Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” 13. Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.Probabil că versetul-cheie, care explică ce s-a întâmplat, este versetul 7. Problema era legată de oameni, de milă, de bunătate şi de iubirea faţă de semeni. Când e păzit în mod corespunzător, Sabatul ne oferă ocazia de a le arăta celor în nevoie bunătate şi milă în mai mare măsură decât în celelalte zile ale săptămânii, când suntem nevoiţi să ne câştigăm existenţa. Problema era că ziua Sabatului ajunsese să fie împovărată cu o mulţime de reguli şi de rânduieli omeneşti care deveniseră într-un timp scurt un scop în sine, şi nu un mijloc de atingere a unui scop (de a exprima iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni). Potrivit Bibliei, dragostea este împlinirea Legii. Noi trebuie să abandonăm orice transformă Legea într-o formă de negare sau de combatere a dragostei. Sabatul devenise o poruncă lipsită de dragoste şi tocmai aceasta este definiţia legalismului aspru. Prin vindecările făcute în Sabat, Domnul Isus a luptat împotriva acestui lucru.
Asprimea acestei tradiţii religioase poate fi observată cu ocazia vindecării orbului din naştere (Ioan 9). Citeşte cu atenţie versetul 16. Avem aici un exemplu clar de interpretare a Legii, fără dragoste!
Ioan 9
1. Când trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. 2. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3. Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4. Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.” 6. După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta 7. şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care tălmăcit înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. 8. Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor, ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” 9. Unii ziceau: „El este.” Alţii ziceau: „Nu; dar seamănă cu el.” Şi el însuşi zicea: „Eu sunt.” 10. Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11. El a răspuns: „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.” M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” 12. „Unde este Omul acela?”, l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu.” 13. Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. 14. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. 15. Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.” 16. Atunci unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul.” Alţii ziceau: „Cum poate un Om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. 17. Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El, în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este un proroc”, le-a răspuns el. 18. Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până n-au chemat pe părinţii lui. 19. Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru care spuneţi că s-a născut orb? Cum, dar, vede acum?” 20. Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. 21. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.” 22. Părinţii lui au zis aceste lucruri pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă. 23. De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el.” 24. Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu: noi ştim că Omul acesta este un păcătos.” 25. El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” 26. Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27. „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!” 28. Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. 29. Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar Acesta nu ştim de unde este.” 30. „Aici este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii. 31. Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32. De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. 33. Dacă Omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” 34. „Tu eşti născut cu totul în păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară. 35. Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” 36. El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” 37. „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine Acela este.” 38. „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat. 39. Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.” 40. Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” 41. „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.Întreabă-te: În ce alte moduri se manifestă oamenii care păzesc Legea, fără să dea dovadă de dragoste? Te faci vinovat de acest lucru?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
