Sabatul în Deuteronomul

Studiul 7

Marti , 14 februarie 2012

 

Adventiştii de ziua a şaptea sunt mai familiarizaţi cu pasajul din Exodul, referitor la porunca Sabatului, dar trebuie să ştim că Domnul a repetat această poruncă (împreună cu celelalte porunci) în cartea Deuteronomul. Un lucru fascinant este acela că limbajul folosit este asemănător, dar nu exact acelaşi. Mai mult chiar, porunca din Deuteronomul conţine o motivaţie în plus, care nu apare în Exodul.

4. Compară Deut. 5:12-15 cu Ex. 20:8-11. Ce asemănări există între cele două pasaje? Dar deosebiri? De ce sunt importante aceste deosebiri?   

Deuteronomul 5

12. Ţine ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.

13. Şase zile să lucrezi şi să-ţi faci toate treburile.

14. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreunul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca şi robul, şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine.

15. Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.

Exodul 20

8. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

9. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.

10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Cele două pasaje sunt destul de asemănătoare, dar avem totuşi un element nou şi un accent nou. Ambele spun că sclavii trebuie să se odihnească în ziua Sabatului, însă Deuteronomul insistă în mod deosebit asupra acestui lucru. Textul spune că ei trebuie să păzească Sabatul „pentru ca şi robul, şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine [sublinierea autorului]” (Deut. 5:14). Este ideea subliniată ieri: Sabatul participă la aducerea stăpânului şi a sclavului pe aceeaşi treaptă – amândoi trebuie să se odihnească în aceeaşi zi. În mod concret, Sabatul le oferea sclavilor o oarecare protecţie de stăpânii care i-ar fi pus să muncească non-stop – o măsură de protecţie inclusă într-o poruncă ce îşi are originea la creaţiune.   

Când a fost instituit, Sabatul avea menirea de a fi un memorial al creaţiunii într-o lume necăzută. Pe atunci nu existau sclavi şi sclave şi nici nu se punea problema sclaviei în Egipt, simbol al sclaviei păcatului, şi nici a eliberării din această sclavie. Acest element nou a fost adăugat în poruncă după ce omul a căzut în păcat.   

Aşadar, atunci când a fost conceput, Sabatul era un simbol al creaţiunii; după păcat, el a devenit un simbol atât al creaţiunii, cât şi al răscumpărării, răscumpărarea fiind de fapt un fel de re-creare (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15; Apoc. 21:1). Creaţiunea şi răscumpărarea sunt strâns legate în Biblie; numai Dumnezeu Creatorul putea fi şi Răscumpărător, iar Isus deţine ambele calităţi (vezi Ioan 1:1-14). Ambele versiuni ale poruncii arată că Sabatul zilei a şaptea este simbolul lucrării Domnului Isus, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.   

2 Corinteni 5

17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Galateni 6

15. Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.

Apocalipsa 21

1. Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.

2. El era la început cu Dumnezeu.

3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.

7. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

13. născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.

Gândeşte-te la robia din care Hristos a promis că te va elibera. Ce făgăduinţe ţi-a făcut El? Cum te poţi deprinde să le revendici şi să Îi permiţi să le împlinească în viaţa ta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO