luni, 2 ianuarie 2012
3

Divinitatea lui Hristos

Studiul 1

Luni , 2 ianuarie 2012


Divinitatea Tatălui nu este decât rareori disputată. Adeseori, aceia care pun la îndoială Trinitatea contestă divinitatea lui Hristos. Dacă Hristos nu ar fi Dumnezeu şi nu ar exista din veşnicie, atunci Planul de Mântuire ar fi în mod serios compromis (vezi secţiunea de joi).

4. Ce spune Pavel, fariseul de altădată, despre divinitatea lui Hristos? Fil. 2:6

Filipeni 2

6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

Pentru un fariseu convins că există un singur Dumnezeu, declaraţia aceasta este uluitoare, întrucât ea demonstrează certitudinea profundă a lui Pavel cu privire la divinitatea lui Hristos.

Cartea Evrei – adresată unor monoteişti convinşi, ca şi Pavel – conţine afirmaţii concludente despre divinitatea Fiului lui Dumnezeu. În Evrei 1:8,9, natura divină a lui Hristos este exprimată în mod convingător şi explicit.

Evrei 1

8. pe când Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate;
9. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

Cel mai important argument cu privire la divinitatea lui Hristos îl constituie faptul că El ştia precis cine este. El nu a trecut pe străzile Ierusalimului în fruntea unui alai care proclama divinitatea Sa. Totuşi cele patru Evanghelii conţin multe elemente care arată că aşa Se vedea El pe Sine. Isus a declarat în mod repetat că deţinea ceea ce Îi aparţinea de drept numai lui Dumnezeu: El a afirmat că îngerii lui Dumnezeu sunt îngerii Lui (Mat. 13:41), a declarat că poate ierta păcatele (Marcu 2:5-10) şi că are puterea de a judeca lumea (Mat. 25:31-46). Cine altcineva, în afară de Dumnezeu, putea să facă aceste lucruri?

Matei 13

41. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea

Marcu 2

5. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!”
6. Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor:
7. „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?”
8. Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre?
9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”?
10. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,

Matei 25

31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33. şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.
34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;
36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”
37. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?
38. Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”
44. Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”
45. Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”
46. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.”

5. Cum a acceptat Domnul Isus închinarea diferiţilor oameni? Mat. 14:33; 28:9; Luca 24:50-52; Ioan 9:35-38. Compară reacţia Sa cu reacţia lui Pavel (Fapte 14:8-18). Ce ne spune atitudinea Mântuitorului despre divinitatea Sa?

Matei 14

33. Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Matei 28

9. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

Luca 24

50. El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.
51. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
52. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

Ioan 9

35. Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
36. El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
37. „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine Acela este.”
38. „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.

________________________________________________________________________________________________

Fapte 14

8. În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.
9. El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el şi, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
10. a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Şi el s-a sculat dintr-o săritură şi a început să umble.
11. La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.”
12. Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia Cuvântul.
13. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.
14. Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului şi au strigat:
15. „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel Viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi tot ce este în ele.
16. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor,
17. măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie.”
18. Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Când a fost judecat, una dintre acuzaţiile aduse împotriva Sa a fost aceea că pretindea că este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19:7; Mat. 26:63-65). Dacă Domnul Isus nu S-ar fi considerat a fi Dumnezeu, atunci ar fi fost ocazia de aur de a corecta această impresie greşită. Totuşi El nu a făcut-o! Dimpotrivă, când a fost adus înaintea lui Caiafa, El Şi-a susţinut divinitatea sub jurământ. Avem, aşadar, dovezi biblice convingătoare cu privire la divinitatea lui Hristos.

Ioan 19

7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

Matei 26

63. Isus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te jur, pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui dacă eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”
64. „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”
65. Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum aţi auzit hula Lui.

Ia-ţi timp să meditezi la viaţa Domnului Isus şi în mod special la faptul că El era Dumnezeu, Însuşi Creatorul universului. Ce ne spune aceasta despre dragostea lui Dumnezeu pentru oameni? Ce sentimente îţi inspiră acest adevăr uimitor?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO