Studiul 7

Marti , 8 noiembrie 2011

Pavel prezintă două concluzii fundamentale în ceea ce priveşte Legea: (1) Legea nu anulează făgăduinţa făcută de Dumnezeu lui Avraam (Gal. 3,15-20); (2) Legea nu este împotriva făgăduinţei (Gal. 3,21.22).

Galateni 3

15. Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor) un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.
16. Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui Avraam şi seminţei lui.” Nu zice: „şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „şi seminţei tale”, adică Hristos.
17. Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani.
18. Căci, dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.
19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur.

Galateni 3

21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred prin credinţa în Isus Hristos.

Atunci ce rol are Legea? Pavel scrie că ea a fost adăugată „din pricina călcărilor de lege” (Gal. 3,19). El explică această idee prin întrebuinţarea a trei cuvinte sau expresii care arată care e rolul Legii: „sub paza” (vers. 23), „închişi” (vers. 23) şi „îndrumător” (vers. 24).

Galateni 3

23. Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

4. Citeşte cu rugăciune Gal. 3,19-24. Ce spune Pavel despre Lege?

Galateni 3

19. Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa” căreia Îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20. Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu este unul singur.
21. Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred prin credinţa în Isus Hristos.
23. Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.
24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

Traducerile moderne interpretează explicaţiile referitoare la Lege, date de Pavel în Gal. 3,18, doar în sens negativ. Însă textul original nu are în mod exclusiv acest sens. Cuvântul grecesc tradus prin „sub paza” (vers. 23) are sensul literal de „a face de gardă”. El poate avea sensul negativ de „a pândi” sau „a urmări” (2 Cor. 11,32), dar în Noul Testament are în general sensul pozitiv de „a proteja” sau „a apăra” (Fil. 4,7; 1 Petru 1,5). Acelaşi lucru este valabil şi în dreptul cuvântul tradus cu „închişi” (Gal. 3,23). În alte locuri este tradus cu „a încuia” (Gen. 20,18), „a închide” (Ex. 14,3; Ios. 6,1; Ier. 13,19), „a prinde (în mreje)” (Luca 5,6) sau „a închide” (Rom. 11,32). După cum vedem din aceste exemple, cuvântul „a închide” poate avea, în funcţie de context, conotaţii pozitive sau negative.

2 Corinteni 11

32. În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea damascenilor, ca să mă prindă.

Filipeni 4

7. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

1 Petru 1

5. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!

Geneza 20

18. Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Exodul 14

3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: „S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustiul.”

Iosua 6

1. Ierihonul era închis şi întărit de teama copiilor lui Israel. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.

Ieremia 13

19. Cetăţile de la miazăzi sunt închise şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.

Luca 5

6. După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele.

Romani 11

32. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

5. Ce beneficii le oferea Legea (morală şi ceremonială) copiilor lui Israel? Rom. 3,1.2; Deut. 7,12-14; Lev. 18,20-30.

Romani 3

1. Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?
2. Oricum, sunt mari. Şi, mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

Deuteronomul 7

12. Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi.
13. El te va iubi, te va binecuvânta şi te va înmulţi; va binecuvânta rodul trupului tău şi rodul pământului tău, grâul tău, mustul şi untdelemnul tău, rodul cirezilor tale de vite şi rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da.
14. Vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele; şi la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale.

Leviticul 18

20. Să nu te împreunezi cu nevasta semenului tău, ca să te pângăreşti cu ea.
21. Să nu dai pe niciunul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh şi să nu pângăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22. Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.
23. Să nu te culci cu o vită, ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de o vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie.
24. Să nu vă spurcaţi cu niciunul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră.
25. Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.
26. Păziţi, dar, legile şi poruncile Mele şi nu faceţi niciuna din aceste spurcăciuni, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru.
27. Căci toate aceste spurcăciuni le-au făcut oamenii din ţara aceasta care au fost înaintea voastră în ea; şi astfel ţara a fost pângărită.
28. Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara din gura ei, dacă o spurcaţi, cum a vărsat pe neamurile care erau în ea înaintea voastră.
29. Căci toţi cei ce vor face vreuna din aceste spurcăciuni vor fi nimiciţi din mijlocul poporului lor.
30. Păziţi poruncile Mele şi nu faceţi niciunul din obiceiurile urâte care se făceau înaintea voastră, ca să nu vă spurcaţi cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Cu toate că Pavel vorbeşte uneori în termeni negativi despre Lege (Rom. 7,6; Gal. 2,19), el are şi multe lucruri pozitive de spus în legătură cu ea (vezi Rom. 7,12.14; 8,3.4; 13,8). Legea nu a fost un blestem, dimpotrivă, ea a fost dată ca o binecuvântare. Deşi sistemul ei de jertfe nu putea să îndepărteze păcatul, totuşi ea arăta spre Mesia cel promis, care putea să facă acest lucru. Legile care erau un îndrumar pentru purtarea omului l-au protejat pe Israel de multele vicii care afectau civilizaţiile antice.

Romani 7

6. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.

Galateni 2

19. Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

Romani 7

12. Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
14. Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

Romani 8

3. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4. pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Romani 13

8. Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea.

Gândeşte-te la un lucru bun care este întrebuinţat greşit. De pildă, un medicament creat pentru a trata o boală ar putea fi folosit de unii ca drog. Ai întâlnit în viaţa ta situaţii care ilustrează acest principiu? Cum ne ajută aceste exemple să înţelegem subiectul abordat de Pavel aici?


Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO