Chemarea lui Pavel
Studiul 2
Luni , 3 octombrie 2011
Cu toate că epistolele lui Pavel respectă în general formatul de bază al scrisorilor din Antichitate, Epistola către galateni conţine trăsături unice, care nu se regăsesc în celelalte epistole ale sale.
2. Compară salutul introductiv din Gal. 1,1.2 cu saluturile din Efes. 1,1, Fil. 1,1 şi 2 Tes. 1,1. Ce asemănări şi ce deosebiri există între ele?
Galateni 1
1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi, 2. şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către bisericile Galatiei:Efeseni 1
1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Hristos Isus:Filipeni 1
1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:2 Tesaloniceni 1
1. Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:Salutul introductiv folosit în Galateni este puţin mai lung decât celelalte. Pavel insistă în mod special asupra fundamentului autorităţii sale apostolice. Literal, cuvântul apostol înseamnă „cel ce este trimis” sau „mesager”. În Noul Testament, cuvântul acesta se referă, în sensul lui cel mai restrâns, la primii doisprezece ucenici ai lui Isus şi la ceilalţi oameni cărora El li S-a arătat şi pe care i-a însărcinat să fie martorii Săi (Gal. 1,19; 1 Cor. 15,7). Pavel declară că el face parte din acest grup de oameni aleşi.
Galateni 1
19. Dar n-am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.1 Corinteni 15
7. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.Probabil că Pavel respinge cu atâta insistenţă ideea că apostolatul său ar veni de la oameni, pentru că exista o încercare din partea unor galateni de a discredita autoritatea sa de apostol. Unii membri ai bisericii nu puteau accepta ideea că mântuirea se realizează doar pe baza credinţei în Hristos, şi nu prin faptele Legii. Ei considerau că Evanghelia lui Pavel di- minua importanţa ascultării. Aceşti instigatori lucrau subtil. Ei ştiau că temelia mesajului Evangheliei sale era legată direct de sursa autorităţii sale apostolice (Ioan 3,34) şi s-au gândit să atace cu putere această autoritate.
Ioan 3
34. Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură.Totuşi ei nu negau în mod direct apostolatul lui Pavel, ci doar aduceau argumentul că mesajul lui nu era chiar atât de important. Ei aminteau, probabil, faptul că Pavel nu făcea parte dintre primii urmaşi ai lui Isus şi că, prin urmare, autoritatea lui nu venea de la Dumnezeu, ci de la oameni – poate că venea de la conducătorii bisericii din Antiohia care i-au trimis pe Pavel şi pe Barnaba ca misionari (Fapte 13,1-3). Sau poate că autoritatea lui venea de la Anania, cel care-l botezase (Fapte 9,10-18). În opinia lor, Pavel era un simplu mesager venit din Antiohia sau din Damasc şi nimic mai mult! În consecinţă, spuneau ei, mesajul lui nu era decât o părere personală, şi nu Cuvântul lui Dumnezeu.
Fapte 13
1. În Biserica din Antiohia erau nişte proroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul. 2. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrarea la care i-am chemat.” 3. Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.Fapte 9
10. În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. 11. Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; 12. şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.” 13. „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; 14. ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” 15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; 16. şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17. Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” 18. Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.Pavel a recunoscut pericolul acestor afirmaţii şi a trecut imediat la apărarea apostolatului său primit de la Dumnezeu.
Ce modalităţi, unele chiar subtile, sunt folosite în biserica noastră, în prezent, pentru a discredita autoritatea Scripturii? Cum putem să le identificăm? Cum ţi-au influenţat ele concepţia despre autoritatea Bibliei?
