Studiul 1

24 septembrie 2011

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Fapte 6,9-15; 9,1-9; 1 Samuel 16,7; Matei 7,1; Fapte 11,19-21; 15,1-5.

Text de memorat: „După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: «Dumnezeu a dat deci şi neamurilor pocăinţa, ca să aibă viaţa.»” (Fapte 11,18)

Sabat după-amiază

Nu este dificil să-l înţelegem pe Saul din Tars (după convertirea sacunoscut şi sub numele de „apostolul Pavel”) şi motivul pentru care făcea ceea ce făcea. Fiind un iudeu devotat, el a fost învăţat toată viaţa despre importanţa Legii şi despre izbăvirea politică iminentă a lui Israel, iar ideea că mult-aşteptatul Mesia ar fi fost executat în mod ruşinos, precum criminalii cei mai răi, era prea greu de suportat pentru el.

De aceea, nu ne surprinde convingerea lui că urmaşii lui Isus erau necredincioşi Torei şi că, prin urmare, erau o piedică în calea planului luDumnezeu pentru Israel. Declaraţiile lor că Isus cel răstignit ar fi Mesia şi că El înviase din morţi, erau, în opinia lui, dovada clară a apostazieiNiciunul dintre aceia care refuzau să renunţe la poveştile acestea nu putea fi tolerat. Saul era hotărât să fie agentul prin care Dumnezeu să cureţe Israelul de aceste idei. Astfel, el apare pe paginile Scripturii mai întâi ca un persecutor agresiv al concetăţenilor lui iudei, al celor care credeau că Isus era Mesia.

Totuşi, Dumnezeu avea pentru Saul cu totul alte planuri, la care el nu s-ar fi aşteptat niciodată: el nu numai că avea să predice că Isus era Mesiaci avea să ducă vestea aceasta la neamuri!

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO