duminică, 28 august 2011
2

„Fiul omului, vezi…?”

Studiul 10

Duminică , 28 august 2011

Apostazia nu se produce peste noapte; naţiunile nu ajung la decădere într-o zi, într-o săptămână sau într-un an. Decăderea se produce în urma unui proces îndelungat: o mică schimbare aici, un mic compromis dincolo, o mică „relaxare” a unei reguli pentru a ţine pasul cu timpul, pentru a fi relevanţi sau pentru a se conforma tendinţelor sociale şi culturale. Puţin câte puţin, pas cu pas, întreaga naţiune a început să facă lucruri pe care le-ar fi privit cu groază în urmă cu o generaţie sau două. Aceasta a fost soarta lui Israel şi a lui Iuda. Aceasta poate fi soarta oricărei biserici, inclusiv a bisericii noastre, dacă nu păzeşte cu grijă şi cu gelozie adevărurile sacre şi instrucţiunile primite de la Domnul.

1. Toate cele descrise în Ezechiel 8 au loc în Templul sfinţit de Domnul, în Casa în care Domnul făgăduise că va locui Numele Său. Cum au căzut israeliţii şi liderii lor spirituali într-o astfel de apostazie? Ce lecţie învăţăm de aici?

Ezechiel 8

1. În al şaselea an, în ziua a cincea a lunii a şasea, pe când şedeam în casă, şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, mâna Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.
2. M-am uitat şi iată că era un chip care avea o înfăţişare de om; de la coapse în jos era foc, şi de la coapse în sus era ceva strălucitor ca nişte aramă lustruită.
3. El a întins ceva ca o mână şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit între pământ şi cer şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei care stârnea gelozia Domnului.
4. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem în vale.
5. El mi-a zis: „Fiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!” Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.
6. Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile urâciuni pe care le săvârşeşte aici casa lui Israel ca să Mă depărteze de Sfântul Meu Locaş? Dar vei mai vedea şi alte urâciuni şi mai mari!”
7. Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat şi iată că era o gaură în perete!
8. Şi mi-a zis: „Fiul omului, ia sapă în perete!” Am săpat în zid şi iată că era o uşă.
9. Şi mi-a zis: „Intră şi vezi urâciunile cele rele pe care le săvârşesc ei aici!”
10. Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de târâtoare şi de dobitoace urâcioase şi toţi idolii casei lui Israel zugrăviţi pe perete de jur împrejur.
11. Înaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână şi se înălţa un nor gros de tămâie.
12. Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!”
13. Şi mi-a zis: „Vei mai vedea şi alte urâciuni mari pe care le săvârşesc ei!”
14. Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei care plângeau pe Tamuz.
15. Şi El mi-a zis. „Vezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte urâciuni mai mari decât acestea!”
16. Şi m-a dus în curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, între pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu spatele întors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se închinau înaintea soarelui spre răsărit.
17. Şi El mi-a zis: „Vezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săvârşesc ei urâciunile pe care le săvârşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu înceteze să Mă mânie? Iată că ei îşi apropie ramura de nas!
18. De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă şi nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.”

Păcatele secrete îngăduite de preoţi şi de bătrâni, erau nişte practici de închinare oribile şi respingătoare. Aceia care ar fi trebuit să-i conducă pe oameni la închinarea adevărată au adaptat închinarea la obiceiurile păcătoase şi stricate ale timpului şi locului în care trăiau, aducând astfel urâciunile obiceiurilor altor popoare în Sanctuarul lui Dumnezeu. Ca o ironie, numai venirea armatei babiloniene avea să pună capăt desacralizării Templului lui Dumnezeu, prin distrugerea lui.

2. Ce motive logice invocau bătrânii poporului pentru a-şi justifica faptele? Cum au ajuns ei la aceste concluzii greşite? Ezechiel 8,12

Oamenii aceştia s-au îndepărtat atât de mult de Domnul, încât au ajuns să creadă că El nu-i vedea sau că Lui nu Îi păsa de practicile lor. Domnul  Îşi manifestase neîntrerupt grija faţă de ei, preocuparea şi dorinţa după ascultarea lor, iar ei credeau că El părăsise ţara! Cât de atenţi trebuie să fim! Păcatul ne împietreşte inima şi ne otrăveşte mintea până într-acolo, încât ajungem să justificăm practicile cele mai oribile.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO