Închinarea, de la exil la restaurare

Studiul 10

27 august 2011

Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: Neem. 1, Ier. 29,10-14; Ezech. 8, Dan. 3, Hag. 1, Zah. 1,1-6.

Sabat după-amiază

Text de memorat: „Semănaţi mult şi strângeţi puţin, mâncaţi şi tot nu vă săturaţi, beţi şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” (Hagai, 1,6)

Din perspectiva zilelor noastre – după mai bine de o mie nouă sute de ani de la distrugerea Templului din Ierusalim – este foarte dificil să înţelegem cât de important era Templul pentru israeliţi ca naţiune şi pentru viaţa lor religioasă. El era inima închinării lor, centrul identităţii lor etnice şi religioase. Domnul spusese că va locui acolo pentru a Se afla în mijlocul lor şi pentru a-i conduce. Acolo, urmaşul lui Iehova găsea curăţire de păcat, iertare, har şi împăcare.

Acolo era Casa Domnului şi mulţi oameni nu au dat crezare avertizărilor profetice care declarau că ea avea să fie distrusă de Babilon. Cum ar putea Dumnezeu să îngăduie ca Templul Său sfânt să fie distrus? Ne putem imagina ce şoc au suferit când babilonienii l-au făcut una cu pământul, aşa cum spuseseră mai dinainte profeţii. Totuşi, în ciuda distrugerii lui, Domnul a făgăduit că naţiunea va fi restatornicită, că Templul va fi reconstruit şi că Israel va primi o nouă de şansă pentru a-şi împlini destinul profetic.

Săptămâna aceasta, vom studia câteva aspecte ale închinării din perioada exilului şi făgăduinţa restaurării naţiunii.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO