marți, 23 august 2011
2

„Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare!”

Studiul 9

Marți , 23 august 2011

Uităm prea uşor că scrierile din Vechiul Testament, în special scrierile profeţilor, sunt de fapt mustrări şi avertizări pentru poporul lui Dumnezeu, pentru oamenii care alcătuiau „biserica adevărată”. Cei mai mulţi dintre ei pretindeau că ascultă de Dumnezeul adevărat, aveau cunoştinţe elementare despre adevărurile biblice (mai multe decât vecinii lor păgâni) şi ştiau ce trebuia să se spună şi să se facă în timpul închinării. Însă din cărţile profeţilor înţelegem foarte clar că lucrurile acestea nu erau nici pe departe suficiente.

3. Ce le spune Domnul israeliţilor cu privire la serviciile religioase? Nu le instituise El? Isaia 1,11-15

Isaia 1

11. „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor.
12. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?
13. Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
14. Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.
15. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!

Răspunsul se găseşte în versetele următoare (Is. 1,16-18) care se aseamănă foarte mult cu pasajul din Mica pe care l-am studiat duminică. Fără îndoială că biserica este pentru păcătoşi şi că, dacă ar trebui să aşteptăm să devenim desăvârşiţi şi doar după aceea să venim la Domnul, niciunul dintre noi nu I s-ar mai închina.

Isaia 1

16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!
17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –
18. Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.

Dar Biblia nu spune aşa ceva nicăieri. Ea spune că Dumnezeu este mai interesat de modul în care ne purtăm cu ceilalţi, mai ales cu cei slabi şi neajutoraţi, decât de ritualurile religioase, chiar dacă El Însuşi le-a instituit.

4. Citeşte Isaia 58,1-10. De ce este greşit postul descris aici? De ce ar trebui să postim? Ce idee putem aplica la noi, fie că postim sau nu?

Isaia 58

1. Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!
2. În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. –
3. „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
4. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
10. dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!

Postul este o formă de renunţare la sine despre care Domnul Isus a vorbit foarte mult. Însă unele tipuri de post nu sunt nimic mai mult decât nişte forme de a atrage atenţia altora. Ele sunt un simptom al ipocriziei, care îşi doreşte privilegiile ascultării, dar detestă responsabilităţile ei. Renunţarea la sine, atunci când este motivată de dragostea pentru Dumnezeu, le slujeşte celor în nevoie. Acesta este tipul de post (renunţare la sine) care Îl onorează, acesta este tipul de viaţă care duce la închinarea pe care El nu o respinge, o închinare care îi arată păcătosului că trebuie să manifeste har şi dragoste faţă de alţii, după cum şi el a fost beneficiarul harului şi iubirii Sale nemeritate. Acesta este tipul de renunţare la sine care descoperă credinţa adevărată (Luca 9,23), tipul de renunţare la sine care constituie esenţa uceniciei creştine.

Luca 9

23. Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO